brodí (-désc, -ít),
vb.
1. (Înv.) a
bălăci. –
2. A vorbi
aiurea, a
spune prăpăstii. –
3. A nimeri, a potrivi, a
ajunge la
țintă. Sl.
broditi, al
cărui sens de
bază este „a tranzita, a
trece prin
vad” (Miklosich,
Slaw. Elem., 15; Cihac, II, 29;
DAR), cf.
brod, de
asemenea, sb.
broditi „a
trece prin
vad”, slov.
broditi „a hoinări” și
breditĭ „a da greș”. Sensul fundamental din
rom., „a nimeri” se explică în
DAR prin
ideea intermediară de „a
ajunge la
timp pentru a se
urca pe ponton, a nimeri momentul”;
dar aceasta înseamnă să se derive un sens
primar de la o accepție secundară și tîrzie.
A brodi trebuie să fi însemnat mai întîi „a
găsi vadul” sau „a
afla drumul”, cf. bg.
izbroždanĭă „a
afla, a
descoperi”. Der.
brodeală, s.f. (întîmplare, hazard);
brudiu (var. înv.
brodiu, brodiv), adj. (aiurit,
zăpăcit,
nesăbuit,
bezmetic),
legat direct de accepția 2;
brudnic, adj. (
zăpăcit). Este greșită opinia lui Loewe 70, care
îl leagă pe
brudiu de lat.
brutus.