bói (-iuri),
s.n. –
1. Talie,
trup,
statură. –
2. (
Rar)
Rasă,
castă. – Mr.
boe. Tc.
boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman.
boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι,
alb.
bojë (Meyer 40), bg.
boi. Sensul al doilea
ar putea fi rezultatul unei confuzii cu
soi.