bîrfí (bîrfésc, bîrfít),
vb. –
1. A vorbi de
rău, a denigra. –
2. A flecări, a îndruga
verzi și uscate. Creație expresivă (
Iordan,
BF, II, 192), bazată pe consonanța
blf, mlf, care trebuie să sugereze
ideea de
obiect flasc (
bolfă, boarfe), sau de a
amesteca în
mod confuz (
molfăi). Este evidentă relația expresivă a lui
bîrfi cu
boarfe; pentru corelația „
gură” și „cîrpă”, cf.
fleancă, fleoarță, bleancă. Numai ca o curiozitate trebuie să amintim că Crețu 309 consideră
bîrfi ca rezultat al lui
brăfi, *brăfni, metateză a lui
fabulari. Der.
bîrfaș, s.m. (flecar, palavragiu);
bîrfeală, s.f. (bîrfă);
bîrfelnic, adj. (înv., bîrfitor);
bîrfitor, adj. (care bîrfește);
bîrfitură, s.f. (bîrfă);
boarfe, s.f. pl. (cîrpe,
haine,
avut);
borfăi, vb. (a
murdări rufele; a
fura, a
șterpeli);
borfaș, s.m. (pungaș,
hoț);
borfărie, s.f. (
haine);
burfă, (var.
burfan) s.f. (
stomac al
animalelor);
burfănos, adj. (burtos);
burfăi, vb. (a iscodi). Cf.
borț.