béi (béi),
s.m. –
1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de
provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din
punctul de
vedere al administrației otomane,
era și
titlu al domnitorilor din Munt. și Mold. –
2. Unghi concav la
arșice. – Mr.
bei. Tc.
beg sau
bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf .ngr. μπέης,
alb.
bek, bg.
bei.