bășínă (bășíni),
s.f. – Vînt, pîrț. – Var. (Mold.)
beșină. Mr.
bișină, megl.
bișǫnă. Lat.
*vĭssῑna, de la
vĭssῑre (Pușcariu 190; REW 9380; Candrea-Dens., 140;
DAR); cf. sard.
pisina, calabr.
vissina, sicil.
bissino, cat.
veixina, sp.
bejin, astur.
bixin (Corominas, I, 437). – Der.
bășinos, adj. (care
face vînturi; pîrțîit;
laș). V. și
băși.