asúpra
adv., prep. –
1. Deasupra (adv., se folosește numai cu prep.
de). –
2. Peste, pe deasupra (prep., se construiește cu
gen. și urmat de
de). –
3. În
sarcina, la dispoziția (prep., cu
gen.) –
4. În
contra, împotriva. –
5. În
preajma,
aproape de (prep.,
indică o relație temporală). –
6. Ca adv., are și o întrebuințare absolută, în
forma asupră:
slujba ce și-o luase asupră (Ispirescu);
plătesc eu cît face cu asupră (Iosif). – Mr.
asupră, megl.
supră. Lat. *
ad supra (Pușcariu 156; REW 200;
DAR); cf. sard.
assubra, abruz.
assupra, mil.
assura. În celelalte
limbi romanice s-a
păstrat numai
supra, cf.
spre. Pentru folosirea lui
asupra, Cf. Moser 448. Der.
asupri, vb. (a împovăra; a oprima, a
prigoni), pare formație internă (Cipariu,
Gram., 355
îl deriva de la lat. *
ad superare);
asupreală, s.f. (opresiune);
asuprelnic, adj. (împovărător; opresor);
asupriciune, s.f. (opresiune);
asupritor, adj. (care asuprește, opresor);
asupritură, s.f. (înv., opresiune).