aduná (adún, adunát),
vb.
1. a strînge, a
culege.
2. A acumula, a îngrămădi.
3. A adăuga, a însuma.
4. (refl.) A se strînge. – Mr.
adun, megl.
dun, istr.
aduru. < Lat.
adūnāre (Pușcariu 31; REW 209;
DAR); cf. it.
adunare, cat., sp.,
port.
aunar, v. fr.
auner. – Der.
adunare, s.f. (întrunire; strîngere,
culegere; adăugare, însumare);
adunat, s.n. (recoltă,
cules);
adunător, adj. (unealtă de strîns);
adunător, s.n. (numărătoare);
adunătură, s.f. (
grămadă; lucruri de
nimic), care
ar putea fi reprezentantul
direct al unei formații lat., cf. abruz.
adunatura.