ac (áce),
s.n. –
1. Instrument de
cusut. –
2. Bold. –
3. (La insecte și
plante)
Organ de
apărare în
formă de
ghimpe. –
4. (La unele instrumente) Indicator. – Mr., megl.
ac, istr.
ŏc. < Lat.
ăcus (Pușcariu, 6; Candrea-Dens., 3; REW 130;
DAR; cf. Rohlfs,
Differenzierung, 49); cf. vegl.
yuak, it.
ago (calabr.
acu, sard,
agu), prov.
ac. – Der.
acar, s.n. (cutiuță, acăriță);
acar, s.m. (muncitor feroviar, macagiu);
acăriță,
acarniță, s.f. (cutiuță în care se
păstrează ace).