țel (-luri),
s.n. –
1. Țintă. –
2. Scop,
intenție,
obiectiv. –
3. Cătare,
miră. – Var.
țăl. Germ.
Ziel, prin
intermediul pol.
cel (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Berneker 124), mag.
cél; mai
puțin probabil prin
rus.
celĭ (Sanzewitsch 211),
deoarece rus.
provine din
pol. (Vasmer, II, 288). – Der.
țelui (var.
țălui, țeli), vb. (a
ochi).