îndărắt
adv. –
1. În
spate, în
urmă. –
2. Mai
demult. –
3. (Înv.) În
chip ironic. –
4. (S.n.)
Fund,
parte posterioară. – Var.
îndărăpt (Mold., Trans.). Lat.
de retro, cu
în- posterior, ca la alte adv. (Cipariu,
Gram., 78; Pușcariu 828;
Candrea-
Dens., 852; REW 2582; Giuglea,
Dacor., IV, 371;
DAR), cf. it.
(in)dietro (lec.
deretu, sard.
a dareddu), prov.
(de)reire, fr.
derrière, sp.
arredro. Pentru pierderea lui
r prin
disimilație, cf. și sp.
redopelo sau v. it.
diretani „
picioarele dinapoi”. Der. de la
indirectus (Weigand,
Jb., II, 222; cf.
Candrea,
Éléments, 89 și
DAR),
bazată pe var., nu este certă:
îndărăpt poate fi
rezultat al unei
încrucișări cu
d(i)rept. Der.
de-a ’ndaratele(a), adv. (pe
jos,
sucit);
îndărăpta (var.
îndărăt(n)a), vb. (Mold., Trans., a
respinge, a
sili să
dea înapoi);
dindărăt, adv. (din
spate);
îndărătnic, adj. (
încăpățînat,
stăruitor);
îndărătnici, vb. refl. (a fi
îndărătnic, a se
încăpățîna);
îndărătnicie, s.f. (
încăpățînare);
îndărătnicitor, adj. (înv.,
stăruitor,
încăpățînat);
îndărătnicește, adv. (înv., cu
încăpățînare). Der. lui
îndărătnic din lat. *
inderetrĭcus (
DAR) nu este
probabilă.