definiția vrednici definiție dex

vrednici

găsește rime pentru vrednici
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: vrednic, vrednici, vrednicie, vrednicit
Cuvinte apropiate: vrednic, vrednici, vrednicie, vrednicit

VREDNICÍ

, vrednicesc, vb. IV. (Pop.) A se învrednici. ♦ Tranz. (Înv.) A merita. – Din vrednic.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vrednici

vrednicí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrednicésc, imperf. 3 sg. vredniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. vredniceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vrednici

VRÉDNIC, -Ă

, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ♢ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din sl. vrĕdĩnŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vrednici

VRÉDNIC

adj. 1. v. harnic. 2. v. competent. 3. v. demn.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia vrednici

Vrednic

≠ nedemn, nevrednic
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia vrednici

vrédnic

adj. m., pl. vrédnici; f. sg. vrédnică, pl. vrédnice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia vrednici

VRÉDNI//C ~că (~ci, ~ce)

1) Care vădește demnitate; cu demnitate; destoinic; demn. 2) Care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală. 3) Care muncește mult și cu folos; harnic; muncitor. /<sl. vrĕdinu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia vrednici

vrédnic (-că),

adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s.f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s.f. (ticăloșie).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia vrednici
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar