definiția uzul definiție dex

uzul

găsește rime pentru uzul
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: unul, uvul, uzual
Cuvinte apropiate: unul, uvul, uzual

UZ

, uzuri, s.n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. ♢ Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ♢ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia uzul

UZ

s. 1. v. folosință. 2. circulație. (Cuvinte ieșite din ~.) 3. v. datină. 4. v. cutumă. 5. v. uzanță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia uzul

uz

s. n., pl. úzuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia uzul

UZ

, úzuri, s.n. 5. (Lingv.) Modalitate, consfințită prin tradiție, de folosire curentă a unităților de limbă în vorbire.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia uzul

UZ ~uri

n. 1) Aplicare în practică (pentru satisfacerea unor necesități); întrebuințare; folosire. ♢ Scos (sau ieșit) din ~ care nu mai poate fi folosit. A face ~ a folosi. 2) v. UZANȚĂ. 3) lingv. Modalitate, consfințită prin tradiție, de folosire curentă a unităților de limbă în vorbire. 4) jur. Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care aparține altei persoane. /<lat. usus, it. uso
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia uzul

uz (-zuri),

s.n. – Întrebuințare. Lat. usus (sec. XIX). – Der. uza, vb., din fr. user; uzaj, s.n., din fr. usage; uzanță, s.f., din fr. usance; uzita, vb. (a folosi), după lat. usitatus; uzual, adj., din fr. usuel, lat. usualis; usucapiune, s.f., din lat. usucapio; uzufruct, s.n., din lat. usufructus; uzufructar, s.m., din fr. usufructaire; uzură, s.f., din fr. usure; uzurar, adj., din fr. usuraire; uzurpa, vb., din fr. usurper; uzurpator, adj., din fr. usurpateur.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia uzul

UZ

s.n. 1. Folosire, întrebuințare; folosință. ♦ (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. 2. Uzanță, datină, obicei, cutumă. [< lat. usus, cf. fr. us, it. uso].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia uzul

UZ

s. n. 1. folosire, întrebuințare. 2. uzanță. 3. (jur.) dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. (< lat. usus, it. uso)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia uzul
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar