tărîm (-muri),
s.m. –
1. Regiune,
meleag. –
2. Regiune îndepărtată,
lumea cealaltă. –
3. Teren,
domeniu. Cuvînt
oriental, cf. mag.
terem „
salon” (Cihac, II, 532; Meyer,
Türk. St., I, 45), tc.
tarim (Șeineanu, II, 350; Lokotsch 2039), din
arab.
tarima, cf. sp.
tarima. Explicația prin lat.
terranus (Lambrior 107) nu are
valoare.
Ultimul sens este
artificial și înv.,
datorită influenței fr.
terrain.