Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția târâi definiție dex
târâi
găsește rime pentru
târâi
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
bârâi
,
bârâi
,
cârâi
,
dârâi
,
hârâi
,
mârâi
,
parai
,
pârăi
,
pârâi
,
sarai
,
tara
,
tarab
,
tarac
,
taraf
,
taraj
,
taran
,
tarar
,
taraș
,
tarat
,
tară
,
tardi
,
tăcăi
,
tărăși
,
tărâm
,
tărâș
,
tărgăi
,
tâcâi
,
târă
,
târâi
,
târâiș
,
târâit
,
târâș
,
târât
,
târfăi
,
târî
,
târli
,
târnâi
,
târnâi
,
târpi
,
târșâi
,
târși
,
târtăi
,
târți
,
trai
,
trăi
,
țârâi
,
țârâi
Cuvinte apropiate:
bârâi
,
bârâi
,
cârâi
,
dârâi
,
hârâi
,
mârâi
,
parai
,
pârăi
,
pârâi
,
sarai
,
tara
,
tarab
,
tarac
,
taraf
,
taraj
,
taran
,
tarar
,
taraș
,
tarat
,
tară
,
tardi
,
tăcăi
,
tărăși
,
tărâm
,
tărâș
,
tărgăi
,
tâcâi
,
târă
,
târâi
,
târâiș
,
târâit
,
târâș
,
târât
,
târfăi
,
târî
,
târli
,
târnâi
,
târnâi
,
târpi
,
târșâi
,
târși
,
târtăi
,
târți
,
trai
,
trăi
,
țârâi
,
țârâi
TÂRÂÍ,
tấrâi,
vb.
IV
. Tranz. și refl. (Pop.) A (se)
târî
. ♢ Compus: (fam.)
târâie
-
brâu
s.m. =
om
care își
pierde
vremea
degeaba
, care nu
face
nimic
;
pierde
-
vară
. – Cf.
târî
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia târâi
TÂRÂÍ
vb. v.
târî
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia târâi
târâí
vb., ind. și conj. prez. 3
târâie
,
imperf. 3 sg.
târâiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia târâi
A TÂRÂÍ târâi
tranz. v.
A
TÂRÎ
.
♢
A-și ~
bătrânețile
a
suporta
cu
greu
vârsta
înaintată
.
Târâie
-
brâu
om
de
nimic
. /<sl.
trĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia târâi
A SE TÂRÂÍ mă tấrâi
intranz. v.
A SE
TÂRÎ
.
/<sl.
trĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia târâi
TÂRÂIE-BRÂU
s. v.
pierde
-
vară
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia târâi
târâie-brâu
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia târâi
TÂRÎ́,
târăsc
,
vb.
IV
.
1.
Tranz. A
mișca
un
lucru
(
greu
) dintr-un
loc
în
altul
, trăgându-l pe
jos
; a
trage
după
sine
cu
sila
un
om
, un
animal
. ♢ Expr.
A
târî
barca
pe
uscat
= a
trăi
greu
. ♦ A
lua
, a
purta
, a
duce
cu
sine
. ♦ Fig. A
îndemna
, a
împinge
spre
ceva (
reprobabil
); a
antrena
.
2.
Refl. A
merge
, a
înainta
cu
greu
atingând
pământul
cu
genunchii
, cu
coatele
, cu
burta
; (
despre
animale
) a
înainta
prin
mișcări
specifice
, cu
trupul
lipit
de
pământ
. ♦ A
merge
încet
, a
înainta
cu
greu
,
abia
mișcându-și
picioarele
.
3.
Refl. (
Despre
obiecte
care
atârnă
) A
atinge
pământul
cu
partea
de
jos
, a se
freca
de
pământ
. – Din sl.
trĕti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia târâi
TÂRÎ
vb.
1.
a târâi, a
târșâi
, a
trage
, (
reg
.) a
tăgârța
.
(A ~ ceva după
sine
.)
2.
(
rar
) a se
târșâi
, (Mold.) a se
tăbârci
.
(Se ~ până la
tranșee
.)
3.
(pop.) a
mâna
.
(Oltul
îl
~ la
vale
.)
4.
a
antrena
, a
împinge
.
(
Îl
~ în
acțiuni
nesăbuite
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia târâi
TÂRÎ
vb. v.
distruge
,
nimici
,
potopi
,
prăpădi
,
sfărâma
,
zdrobi
,
zvânta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia târâi
târî́
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
târăsc
,
imperf. 3 sg.
târá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
târáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia târâi
A TÂR//Î́ ~ăsc
tranz.
1)
(
obiecte
sau
ființe
)
A
face
să se
miște
,
ducând
cu
greu
(după
sine
); a
trage
. ♢
~ (
sau
a
trage
)
barca
pe
uscat
a
trăi
foarte
greu
.
~ pe cineva în
noroi
a
face
să
comită
fapte
reprobabile
; a
compromite
. 2) A
face
să se
târască
. /<sl.
trĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia târâi
A SE TÂR//Î mă ~ăsc
intranz.
1)
(
despre
persoane
sau
despre
animale
)
A se
mișca
greu
, cu
trupul
lipit
de
pământ
. ♢
~ în
fața
cuiva
a
manifesta
servilism
față
se cineva. 2)
(
despre
oameni
)
A
merge
încet
, cu
greu
,
abia
ducându-și
picioarele
; a se
tăbârci
. 3)
(
despre
obiecte
care
atârnă
)
A se
freca
de
pământ
(în
timpul
mișcării
). /<sl.
trĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia târâi
tîrî (tîrắsc, tîrît),
vb. –
1.
A tîrîi pe pămînt, a
trage
după
sine
. –
2.
A
înșfăca
, a
înhăța
. – Var.
tîrîi,
tîri
,
întîri
.
Sl.
trĕti
, trą
„a
freca
” (Cihac, II, 411; Tiktin), cf. sb.
trti,
ceh
.
triti.
Pentru
semantism
,
trebuie
să se
pornească
de la
ideea
de „a
freca
pămîntul”;
pentru
fonetism
, cf.
pîrî
.
– Der.
tîrîie-brîu
, s.m. (
zdrențăros
,
golan
);
tîrîș
(Mold.,
tîrîiș
), adv. (pe
jos
);
tîrîș,
s.n. (
buștean
sau
sarcină
de
lemne
transportată
prin tîrîre);
tîrî
(i)
tor
,
adj. (care se tîrăște);
tîrîtoare,
s.f. (
reptilă
,
unealtă
de
pescuit
pentru
a se
scufunda
);
tîrîtură,
s.f. (tîrîre,
acțiunea
de a
tîrî
;
femeie
stricată
);
tîrlan
, s.m. (
buștean
,
lemn
), cuvînt
rar
,
apare
la Sandu-Aldea;
tîrlie,
s.f. (
derdeluș
),
ultimele
cuvinte
, cu
l
expresiv
, sînt
proprii
Munt.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia târâi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK