Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția telefonul definiție dex
telefonul
găsește rime pentru
telefonul
a face
(
cuiva
)
telefon
expr. (intl.)
a
tăia
(
pe cineva
) cu
cuțitul
pe
obraz
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia telefonul
a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii
expr. (glum., eufem.)
a
merge
la W.C.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia telefonul
TELEFÓN,
telefoane
,
s.n.
1.
Telecomunicație
în care se
realizează
convorbiri
la
distanță
prin
mijlocirea
undelor
electromagnetice
propagate
de-a
lungul
unor
fire
;
ansamblul
instalațiilor
necesare
pentru
acest
scop
.
2.
Aparat
prevăzut
cu un
transmițător
și un
receptor
și care,
legat
de o
instalație
telefonică
centrală
,
permite
convorbiri
la
distanță
. ♦
Chemare
telefonică
. ♦
Numărul
pe care
îl
poartă
telefonul (
2
) unui
abonat
. – Din fr.
téléphone.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia telefonul
telefón
s. n., pl.
telefoáne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia telefonul
TELEF//ÓN ~oáne
n.
1)
Mijloc
de
telecomunicație
care
asigură
convorbiri
la
distanță
prin
fire
electroconductoare
. 2)
Aparat
electroacustic
pentru
convorbiri
la
distanță
,
constând
dintr-un
transmițător
și un
receptor
. 3)
Chemare
sau
convorbire
telefonică
. 4)
Numărul
de
telefon
al unui
abonat
. /<fr.
téléphone
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia telefonul
telefón (-oáne),
s.n. –
1.
Aparat
care
permite
convorbirile
la
distanță
. –
2.
(Arg.)
Auz
,
ureche
. Fr.
téléphone.
Instalat
în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.)
telefonic
,
adj.;
telefona
,
vb.;
telefonie
,
s.f.;
telefonist
,
s.m., etc.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia telefonul
TELEFÓN
s.n.
1.
Telecomunicație
constând
în
realizarea
de
convorbiri
la
distanță
prin
intermediul
undelor
electromagnetice
propagate
de-a
lungul
unor
fire
;
ansamblul
instalațiilor
folosite
în acest
scop
.
2.
Aparat
electric
care are un
transmițător
și un
receptor
, cu
ajutorul
căruia
se
pot
face
convorbiri
la
distanță
. ♦
Chemare
telefonică
. ♦
Numărul
telefonului
(2) unui
abonat
. [< fr.
téléphone
, cf. gr.
tele
–
departe
,
phone
–
sunet
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia telefonul
TELEFÓN
s. n.
1.
telecomunicație
prin
intermediul
undelor
electromagnetice
propagate
de-a
lungul
unor
fire
;
ansamblul
instalațiilor
folosite
în acest
scop
. 2.
aparat
electric
, dintr-un
transmițător
și un
receptor
,
pentru
transmiterea
la
distanță
a
vorbirii
;
post
telefonic
. ♢
chemare
telefonică
. ♢
numărul
telefonului
(2) unui
abonat
. (< fr.
téléphone
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia telefonul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK