stîlp (-pi),
s.m. –
1. Coloană,
bară. –
2. Par,
pripon. –
3. Cruce așezată pe mormînt. –
4. Sprijin,
reazem. –
5. Stea,
șef,
personalitate de
prim plan. –
6. Evanghelie care se
citește la
priveghi. Sl.
stlŭpŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 369), cf. slov.
stolp, ceh.
sloup, sb., cr.
stup (›
stup). – Der.
stîlpar, s.m. (
veche monedă de
aur),
numită „
dublă spaniolă” care
reprezenta cele două coloane ale lui
Hercule;
stîlpare, s.f. (
ramură cu
frunze,
ramură verde;
ram de
salcie din
Duminica Floriilor),
probabil rezultat din
confuzia lui
stîlp cu lat.
stirps sau
*stirpalis „
ram” (Pușcariu 1645; Pușcariu,
Dacor., I, 409; Tiktin; Bărbulescu,
Arhiva, XXXV, 118;
Candrea);
stîlpi (var.
înstîlpi), vb. (a
stivui, a
îngrămădi);
stîlpnic, s.m. (
pustnic), din sl.
stlŭpinĭkŭ.