snop (-puri),
s.m. –
Legătură de
cereale sau de
iarbă. – Var.
znop și der. Sl.
snopŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 72), cf. bg., sb., slov.,
ceh.,
pol.,
rus.
snop. – Der.
snopi, vb. (a
face snopi; a
bate, a
lovi);
snopeală, s.f. (
bătaie,
chelfăneală);
snopitură, s.f. (
umflătură în
urma unei
lovituri).