Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția sfarsiti definiție dex
sfarsiti
găsește rime pentru
sfarsiti
SFÂRȘÍ,
sfârșesc
,
vb.
IV
.
1.
Tranz. A
duce
la
capăt
un
lucru
, o
activitate
; a
termina
, a
isprăvi
; a pune
capăt
la ceva, a
încheia
, a
înceta
. ♢
Loc
. adv.
Pe
sfârșite
=
aproape
gata
, pe
terminate
. ♢ Expr. (Intranz.)
A
sfârși
cu ceva
= a nu se mai
ocupa
cu ceva, a nu mai
vorbi
de ceva.
A
sfârși
cu cineva
= a
rupe
relațiile
cu cineva, a se
supăra
pe cineva. ♦ A
termina
de
vorbit
, a nu mai avea
nimic
de
spus
; a
încheia
cele
spuse
. ♦ (
Reg
.) A
înfăptui
, a
realiza
. ♦ A
consemna
până la
sfârșit
; a
epuiza
.
2.
Refl. și intranz. A
ajunge
la
capăt
, a
lua
sfârșit
, a se
termina
. ♦ (
Despre
obiecte
) A se
termina
cu... ♦ Intranz. (
Despre
oameni
) A
ajunge
într-un
anume
fel
, într-o
anumită
situație
; (
urmat
de un
infinitiv
precedat
de prep. „prin”) a
ajunge
să...
Ei
sfârșeau
prin a se
convinge
.
3.
Refl. A-și
pierde
viața
, a se
prăpădi
, a
muri
. ♢ Tranz. A
omorî
.
4.
Refl. A avea o
senzație
de
sfârșeală
, de
leșin
; a fi
istovit
,
sleit
de
puteri
. – Din sl.
sŭvŭršiti.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsiti
SFÂRȘÍ
vb.
1.
v.
termina
.
2.
a
finaliza
, a
isprăvi
, a
încheia
, a
termina
, (livr.) a
fini
. (A ~ o
lucrare
începută
.)
3.
v.
desăvârși
.
4.
v.
încheia
.
5.
a
isprăvi
, a
încheia
, a
închide
, a
termina
.
(Să ~
discuția
.)
6.
v.
conchide
.
7.
v.
ieși
.
8.
a se
încheia
, a se
termina
, (înv. și pop.) a se
petrece
, (înv. și
reg
.) a se
obârși
.
(Toate
trec
și se ~.)
9.
v.
absolvi
.
10.
v.
solda
.
11.
v.
lichida
.
12.
a
înceta
, a
pieri
.
(
Fericirea
lui s-a ~.)
13.
a se
duce
, a se
încheia
, a se
termina
, a
trece
.
(S-a ~ și
vacanța
!)
14.
v.
expira
.
15.
v.
consuma
.
16.
v.
înceta
.
17.
v.
muri
.
18.
v.
extenua
.
19.
v.
lihni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfarsiti
SFÂRȘÍ
vb. v.
asasina
,
devasta
,
distruge
,
îndeplini
,
înfăptui
,
nimici
,
omorî
,
pârjoli
,
prăpădi
,
pustii
,
realiza
,
suprima
,
ucide
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfarsiti
A (se) sfârși
≠ a (se)
începe
, a (se)
naște
, a
începe
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia sfarsiti
sfârșí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
sfârșésc
,
imperf. 3 sg.
sfârșeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
sfârșeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sfarsiti
A SFÂRȘ//Í ~ésc
tranz.
1)
(
acțiuni
)
A
duce
până la
capăt
; a
isprăvi
; a
termina
; a
dovedi
; a
încheia
. ♢
A o ~
rău
a
termina
o
activitate
printr-un
eșec
. 2)
pop.
A
face
să se
sfârșească
; a
lipsi
de
viață
; a
omorî
; a
ucide
; a
răpune
; a
mântui
. ♢
~ cu cineva
a) a
rupe
relațiile
cu cineva; b) a
omorî
pe cineva. /<sl.
suvurušiti, svrusiti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sfarsiti
A SE SFÂRȘ//Í mă ~ésc
intranz.
1) A
ajunge
până la
capăt
; a se
încheia
; a se
isprăvi
; a se
termina
. 2) A avea
drept
sfârșit
; a se
încheia
; a se
termina
. 3) A
pierde
forța
și
energia
ajungând
într-o
stare
de
slăbiciune
totală
; a nu avea
puteri
; a se
epuiza
; a se
extenua
; a se
consuma
; a se
istovi
. 4)
(
despre
persoane
)
A
înceta
de a mai
trăi
; a se
stinge
din
viață
; a
muri
; a
deceda
; a
răposa
. /<sl.
suvurušiti, svrusiti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sfarsiti
SFÂRȘÍT
1
s.n.
1.
Faptul
de
a (se)
sfârși
;
partea
care
sfârșește
sau cu care se
sfârșește
ceva;
moment
final
;
fine
. ♢
Loc
. adj.
Fără
sfârșit
= care nu se
termină
sau pare că nu se va
termina
niciodată
. ♢
Loc
. adv.
În
sfârșit
= în
cele
din
urmă
, în
fine
.
La
sfârșit
= la
urmă
. ♢ Expr.
A
face
(sau
a pune
)
sfârșit
= a
face
să
înceteze
, a
termina
.
A
lua
sfârșit
= a se
termina
, a se
isprăvi
.
2.
Moarte
. ♢ Expr.
A-și da
sfârșitul
(sau
obștescul
sfârșit
) = a
muri
.
3.
(Înv.)
Scop
,
țintă
. [Var.: (
reg
.)
fârșít
s.n.] – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsiti
SFÂRȘÍT
2
, -Ă,
sfârșiți, -te,
adj.
1.
Care a
fost
dus
până la
capăt
;
terminat
.
2.
Care a
fost
epuizat
,
consumat
.
3.
Istovit
peste
măsură
, cu
puterile
sleite
. – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsiti
SFÂRȘÍT
s.
1.
v.
terminare
.
2.
v.
capăt
.
3.
v.
încheiere
.
4.
încheiere
, (înv.)
istov
.
(După ~ul
nunții
.)
5.
încetare
,
terminare
, (înv. și
reg
.)
spargere
,
spart
.
(După ~ul
horei
.)
6.
(înv.)
săvârșenie
.
(~ul
zilei
.)
7.
final
,
urmă
.
(A
venit
abia
la ~.)
8.
deznodământ
,
soartă
.
(~ul
bătăliei
s-a
decis
.)
9.
deznodământ
,
epilog
,
final
,
încheiere
, (livr.)
fine
.
(~ul
acțiunii
unui
roman
.)
10.
coadă
,
fine
.
(
Poanta
e
plasată
la ~.)
11.
consumare
,
epuizare
,
isprăvire
,
sfârșire
,
terminare
.
(~ul
tuturor
proviziilor
.)
12.
(fig.)
apus
.
(A
ajuns
la ~ul
vieții
.)
13.
v.
moarte
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfarsiti
SFÂRȘÍT
adj.
1.
v.
isprăvit
.
2.
v.
extenuat
.
3.
v.
lihnit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sfarsiti
Sfârșit
≠
început
,
introducere
,
nesfârșit
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia sfarsiti
sfârșít
s. n., pl.
sfârșíturi
(și:
sfârșíte
în
loc
.
pe ~
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sfarsiti
SFÂRȘÍT ~uri
n.
1)
Partea
cu care se
termină
sau se
încheie
ceva.
~ul
drumului
.
♢
În ~
în
cele
din
urmă
.
La ~
la
urmă
.
A se
apropia
de ~
a fi
aproape
pe
terminate
.
Fără
~
a) care nu se
termină
niciodată
; b)
mereu
;
întruna
; tot
timpul
. 2)
Element
morfologic
variabil
care se
adaugă
la
tema
cuvintelor
flexibile
pentru
a
exprima
forme
sau
paradigme
flexionare
;
terminație
;
desinență
. 3)
Stingere
din
viață
;
moarte
. ♢
A-și da
obștescul
~
a
muri
. /v.
a
sfârși
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sfarsiti
sfîrșí (-șésc, -ít),
vb. –
1.
A
termina
, a
isprăvi
. –
2.
(Refl.) A se
termina
, a
lua
sfîrșit. –
3.
(Refl.) A se
prăpădi
, a
muri
. – Var.
săvîrși
.
Megl.
sfășǫs
. Sl.
sŭvrušiti
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
47; Cihac, II, 449). – Der.
sfîrșenie,
s.f. (înv.,
terminare
,
moarte
);
sfîrșală,
s.f. (
slăbiciune
,
leșin
,
terminat
,
isprăvit
; s.n.,
final
,
moarte
);
nesfîrșit,
adj. (
infinit
);
săvîrșitor,
adj. (
înfăptuitor
,
făuritor
);
desăvîrși,
vb. (a
isprăvi
; a
finisa
; a
perfecționa
);
desăvîrșit,
adj. (
perfect
,
exact
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia sfarsiti
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK