Definitia serbi definitie DEX Online, dictionar roman

ȘERB

, șerbi, s.m. 1. (În orânduirea feudală) Țăran legat de pământul moșierului, depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta; iobag. 2. (Înv.) Sclav, rob. – Lat. servus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia serbi

ȘERB

s. v. iobag.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia serbi

ȘERB

s. v. aservit, rob, sclav, subjugat.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia serbi

șerb

s. m., pl. șerbi

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia serbi

Șerb ~i

m. 1) (în epoca feudală) Țăran dependent de stăpânul feudal; iobag; serv. 2) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependență absolută față de un stăpân; rob; sclav; serv. /<lat. servus, serva

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia serbi

șerb (-bi),

s.m. – 1. Sclav, rob. – 2. Iobag. Lat. sĕrvus ([Pușcariu 1581; REW 7876), cf. it., port. servo, prov. ser, fr. serf, sp. siervo. – Der. șerbi (megl. sirbés, sirbiri), vb. (a se găsi în situația de șerb), din lat. sĕrvῑre (Pușcariu 1582; cf. REW 7874); șerbie (var. șerbire), s.f. (sclavie; servitute); ș(e)arbă, s.f. (femeie iobagă). Serbi este dubletul lui servi, vb., din fr. servir, cu der. (din fr.) servantă, s.f.; serviabil, adj.; serviciu, s.n.; servietă, s.f.; servil, adj.; servilism, s.n.; servitor, s.m.; servitoare, s.f.; servitudine, s.f. Serv (var. servus), s.m. „servitorul dumneavostră”, ca formulă de curtoazie vine din germ. Servus. Deservi, vb. (a servi, a face serviciul de comunicare; a aduce prejudicii, a defavoriza), din fr. desservir, der. desert, s.n., din fr. dessert; deservant, s.m. (econom). Șervet, s.n. (prosop; bucată de pînză), dubletul lui servietă, cf. mr. șărvetă „batistă”, alb. šërvetë, indică o evoluție fonetică greșit explicată, cf. it. salvetta › mag. szalveta › Trans. salvet (Gáldi, Dict., 156), ngr. σερβέτα.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia serbi