definiția secretare definiție dex

secretare

găsește rime pentru secretare
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: decretare, secretaire, secretar, secretară, secretare, secretareș, secretărie
Cuvinte apropiate: decretare, secretaire, secretar, secretară, secretare, secretareș, secretărie

SECRETÁRE

s. v. secreție.

prim-secretár

s. m. (sil. -cre-), art. prímul-secretár; pl. primi-secretári, art. prímii-secretári

SECRETÁ,

pers. 3 secretează, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secrétă] – Din fr. sécréter.

SECRETÁ,

pers. 3 secretează, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secrétă] – Din fr. sécréter.

secretá

vb. (sil. -cre-), ind. prez. 3 sg. și pl. secrétă/secreteáză

secretá

vb. (sil. -cre-), ind. prez. 3 sg. și pl. secrétă/secreteáză

A SECRET//Á

pers. 3 ~eáză tranz. (despre glande) A produce o secreție. [Sil. se-cre-; Și secretă] /<fr. sécréter

A SECRET//Á

pers. 3 ~eáză tranz. (despre glande) A produce o secreție. [Sil. se-cre-; Și secretă] /<fr. sécréter

SECRETÁ

vb. I. tr. (Despre glande) A produce o secreție. [P.i. -tez și secrét. / < fr. sécréter].

SECRETÁ

vb. I. tr. (Despre glande) A produce o secreție. [P.i. -tez și secrét. / < fr. sécréter].

SECRETÁ

vb. tr. (despre glande) a produce o secreție. (< fr. sécréter)

SECRETÁ

vb. tr. (despre glande) a produce o secreție. (< fr. sécréter)

SECRETÁR, -Ă,

secretari, -e, subst. I. S.m. și f. 1. Persoană care conduce secretariatul (1) într-o întreprindere sau într-o instituție, lucrând pe lângă conducerea instituției sau întreprinderii respective. ♢ Secretar de redacție = persoană însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă și răspunde de felul cum se prezintă publicația. ♦ Persoană care rezolvă lucrările curente și corespondența privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia). 2. (În structura organizatorică a unor partide și organizații) Denumire a unor funcții eligibile de conducere. ♢ Secretar general = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui partid politic pentru coordonarea activității acestuia. 3. Funcționar sau demnitar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat, al conducerii altui organ central etc. ♢ Secretar de stat = (în unele țări) ministru al Afacerilor Externe. II. S.n. Mobilă prevăzută cu sertare (în care se țin documente, acte etc.) și cu placă rabatabilă care servește la scris. [Scris, și: (II) secrétaire. = Var.: (II) secretér s.n.]. – Din fr. secrétaire.

secretár

(mobilă) s. n. (sil. -cre-), pl. secretáre

secretár

(persoană) s. m. (sil. -cre-), pl. secretári

SECRETÁR ~ă ( ~i, ~e)

m. și f. 1) Slujbaș însărcinat cu lucrări de secretariat. ~ particular. 2) Persoană care scrie procesul- verbal al unei adunări. 3) Funcționar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic. /<fr. secrétaire, lat. secretarius

SECRETÁR

s.n. (Liv.) Mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc. [Var. secreter s.n., scris și secretaire. / cf. fr. secrétaire].

SECRETÁR, -Ă

s.m. și f. 1. Persoană care rezolvă lucrările curente într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică. ♦ Persoană care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor desfășurate în cadrul unei ședințe. ♢ Secretar de redacție = colaborator din redacția unei publicații care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar. ♦ Cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva. 2. Persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective. [< fr. secrétaire].

SECRETÁR1, -Ă

I. s. m. f. 1. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică. ♢ cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor în cadrul unei ședințe. o ~ de redacție = colaborator din redacția unei publicații sau edituri care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar. ♢ cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva. 2. persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective. o ~ general = înalt funcționar însărcinat cu organizarea și conducerea unor adunări, organisme, societăți etc. 3. ~ de stat = înalt funcționar care conduce un departament ministerial; (în unele țări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale Vaticanului. II. s. n. mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc. (< lat. secretarius, fr. secrétaire)

SECRETÁR2

s. m. serpentar. (< fr. secrétaire)

secretáră

s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. secretárei; pl. secretáre

SECRETAR DE STÁT

s. v. ministru de externe.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar