Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția scutellaria definiție dex
scutellaria
găsește rime pentru
scutellaria
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
scutellaria
Cuvinte apropiate:
scutellaria
DE-ALE GÚRII
s. v.
aliment
,
hrană
,
mâncare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scutellaria
GÚRĂ,
guri
, s.f.
I. 1.
Cavitate
din
partea
anterioară
(și
inferioară
) a
capului
oamenilor
și
animalelor
, prin care
alimentele
sunt
introduse
în
organism
;
p. restr.
buzele
și
deschizătura
dintre
ele
;
buze
. ♢
Loc
. adv.
Gură
-n
gură
=
foarte
aproape
unul
de
celălalt
. ♢ Expr.
A(-i) da
(cuiva)
o
gură
= a
săruta
(pe cineva).
Cu
sufletul
la
gură
=
a)
abia
mai
putând
respira
(de
emoție
sau de
oboseală
);
b)
foarte
bolnav
,
aproape
de
moarte
.
A
uita
de la
mână
până la
gură
= a
uita
repede
, a fi
uituc
.
Parcă
se
bat
lupii
la
gura
lui
, se
spune
despre
cineva care
mănâncă
lacom
sau
vorbește
repede
.
A se
duce
(ca) pe
gura
lupului
= a
dispărea
.
A
scoate
(sau
a
scăpa
ca
)
din
gura
lupului
= a (se)
salva
dintr-o
mare
primejdie
.
A
țipa
(sau
a
striga
etc.)
ca din
(sau
ca în
)
gură
de
șarpe
= a
țipa
din
răsputeri
,
deznădăjduit
.
A se
zvârcoli
ca în
gură
de
șarpe
= a se
zbate
cu
desperare
.
A avea
gura
moale
(sau
tare
) sau
a fi
moale
(sau
tare
)
în
(sau
de
)
gură
= (
despre
cai
) a se
supune
ușor
(sau
greu
) la
mișcările
ce i se
fac
cu
frâul
. ♢ Compuse:
gură
-
cască
(sau
-
căscată
) =
persoană
care-și
pierde
vremea
în
zadar
sau care
dovedește
neglijență
,
dezinteres
condamnabil
;
persoană
care
stă
absentă
, care nu
înțelege
ce i se
spune
;
gură
-de-
lup
=
a)
defect
congenital
de
conformație
a
feței
omului
,
constând
dintr-o
despicătură
la
buza
și la
gingia
superioară
și în
cerul
-
gurii
, și în
comunicarea
cavității
bucale
cu
fosele
nazale
;
b)
ochi
dublu
al unei
parâme
;
c)
unealtă
cu care se
îndoaie
tabla
groasă
;
gura
-
leului
=
plantă
erbacee
ornamentală
cu
flori
de
diverse
culori
,
asemănătoare
cu o
gură
(
I 1
)
(Antirrhinum
majus
)
;
gura
-
lupului
=
plantă
erbacee
cu
flori
vinete
-
violete
,
având
o
margine
albă
sau
gălbuie
(Scutellaria
altissima
)
. ♦
Sărutare
,
sărut
.
2.
Gura
(
I 1
)
considerată
ca
organ
cu care cineva se
hrănește
. ♢ Expr.
A pune
(sau
a
lua
, a
băga
)
ceva în
gură
= a
mânca
(
puțin
).
A i se
face
gura
pungă
= a avea o
senzație
de
astringență
din
cauza
unor
alimente
acre
introduse
în
gură
.
A da
(cuiva)
mură
-n
gură
= a-i da (cuiva) ceva de-a
gata
,
fără
să
facă
cel mai
mic
efort
.
De-
ale
gurii
= (
lucruri
de)
mâncare
. ♦
Îmbucătură
,
sorbitură
,
înghițitură
. ♢ Expr.
Nici o
gură
de
apă
=
nimic
. ♦
Membru
de
familie
care
trebuie
hrănit
.
3.
Gura
(
I 1
)
considerată
ca
organ
al
definitie
/vorbi">
vorbirii
;
cloanță
. ♢ Expr.
A
tăcea
din
gură
= a nu (mai)
vorbi
nimic
.
A
închide
(sau
a
astupa
)
cuiva
gura
= a
face
pe cineva să nu mai
vorbească
, a pune pe cineva în
situația
de a nu mai
putea
spune
nimic
.
A
lua
cuiva
vorba
din
gură
=
a)
a
spune
tocmai
ceea ce
voia
să
zică
altul
în
clipa
respectivă
;
b)
a
întrerupe
pe cineva
când
vorbește
.
A i se
muia
(cuiva)
gura
= a nu mai avea
curajul
să
vorbească
; a
schimba
, a
atenua
tonul
și
conținutul
celor
spuse
.
A-l
lua
(pe cineva)
gura
pe
dinainte
sau
a-l
scăpa
gura
= a
destăinui
ceva
fără
voie
, a
spune
ceva ce n-
ar
fi
trebuit
să
spună
.
A avea
gura
(sau
a fi
gură
)
spartă
= a nu
putea
ține un
secret
, a
dezvălui
orice
secret
.
A fi
slobod
la
gură
= a
vorbi
mult
și
fără
sfială
,
depășind
uneori
limitele
bunei
-
cuviințe
.
A fi cu
gura
mare
= a fi
certăreț
.
A avea o
gură
cât o
șură
= a
vorbi
mult
și
tare
.
A-și
păzi
(sau
ține
etc.)
gura
= a-și
impune
tăcere
; a fi
prudent
în tot ce
vorbește
.
A(-i tot) da din
gură
(sau
cu
gura
) sau
a-i
umbla
(ori
a-i
merge
, a-i
toca
etc.)
gura
(ca o
meliță
, ca o
moară
stricată
sau
hodorogită
sau
ca o
pupăză
)
= a
vorbi
repede
și
fără
întrerupere
; a
flecări
.
A fi
bun
de
gură
= (
adesea
peior.) a
vorbi
mult
și cu
ușurință
, a se
pricepe
să-și
pledeze
cauza
, să
convingă
.
A fi
rău
de
gură
(sau
gură
rea
) =
a)
a
bârfi
, a fi
intrigant
;
b)
a
prevesti
(cuiva) ceva
rău
,
nefavorabil
.
A (nu) se
uita
în
(sau
la
)
gura
cuiva
= a (nu) ține
seamă
de ceea ce
spune
cineva, a (nu)
crede
pe cineva.
A
vorbi
(sau
a
zice
, a
spune
etc.)
cu
jumătate
de
gură
(sau
cu
gura
jumătate
) = a
vorbi
(sau a
zice
etc.)
nehotărât
,
fără
convingere
.
E
numai
gura
de el
, se
spune
despre
cineva care
promite
,
dar
nu se ține de
cuvânt
, sau care se
laudă
cu
multe
,
dar
nu
face
nimic
.
A-i
umbla
(cuiva)
vorba
prin
gură
= a nu
găsi
cuvântul
potrivit
pentru
a
exprima
ceva (
dar
a fi pe
punctul
de a-l
găsi
).
A
trece
(sau
a
umbla
, a fi
purtat
)
din
gură
în
gură
= (
despre
vorbe
,
cântece
etc.) a (se)
transmite
de la
om
la
om
, din
generație
în
generație
. ♢ Compus:
gură
-
spartă
=
om
flecar
,
limbut
, care nu
poate
ține un
secret
. ♦ Ceea ce
spune
cineva;
vorbă
,
spusă
,
mărturisire
. ♢ Expr.
Gura
lumii
=
vorbe
,
bârfeli
,
scorneli
.
Gura
satului
(sau
a
mahalalei
) = (
persoană
care
născocește
)
vorbe
,
bârfeli
,
intrigi
.
A
intra
în
gura
lumii
(sau
a
satului
, a
mahalalei
) = a
ajunge
să fie
vorbit
de
rău
.
A te
lua
după
gura
cuiva
= a
acționa
(în
mod
greșit
) după
sfatul
cuiva.
A se pune
(sau
a
sta
)
cu
gura
pe cineva
= a
insista
mult
pe
lângă
cineva
pentru
a-l
convinge
să
facă
un
lucru
; a
cicăli
pe cineva. ♦
Glas
,
grai
. ♢ Expr.
Nu i se
aude
gura
, se
zice
despre
un
om
tăcut
,
liniștit
,
potolit
.
Cât
îl
ține
(sau
îl
ia
)
gura
sau
în
gura
mare
=
foarte
tare
, din
răsputeri
.
A nu avea
gură
(să
răspunzi
sau
să
spui
ceva)
= a nu avea
putința
sau
curajul
(de a mai
răspunde
sau de a mai
spune
ceva). ♦
Gălăgie
,
țipăt
,
ceartă
. ♢
Loc
. vb.
A
sta
(sau
a
sări
, a
începe
)
cu
gura
pe
(sau
la
)
cineva
= a
certa
pe cineva, a se
răsti
la cineva. ♢ Expr.
A da
gură
la
câini
= a
striga
la
câini
să nu mai
latre
. ♦ (
Personificat
) Cel care
vorbește
;
vorbitor
. ♢ Expr.
Gurile
rele
=
bârfitorii
.
4.
Gura
(
I 1
)
considerată
ca
organ
al
definitie
/canta">
cântării
.
II.
Deschizătură
a unui
obiect
, a unei
încăperi
etc., prin care
intră
, se
introduce
, se
varsă
,
iese
etc. ceva, prin care se
stabilește
o
comunicație
etc.
Gura
vasului
.
Gura
cămășii
.
Gură
de
canal
.
Gura
fluviului
.
♢
Gură
de
ham
=
ham
primitiv
,
format
numai
din
cureaua
de pe
piept
și din
cea
care se
petrece
pe după
gâtul
calului
.
Gură
de
apă
=
instalație
care
servește
pentru
a
lua
apă
dintr-o
rețea
de
distribuție
.
Gură
de
incendiu
=
gură
de
apă
la care se
montează
un
furtun
pentru
luarea
apei
sub
presiune
în
caz
de
incendiu
.
Gură
de
foc
=
nume
generic
pentru
armele
de
foc
(
grele
).
Gură
artificială
=
aparat
compus
, în
general
, dintr-un
difuzor
montat
într-o
incintă
acustică
, de
formă
și
dimensiuni
astfel
alese
,
încât
caracteristicile
acustice
să fie
asemănătoare
cu
acelea
ale
gurii
umane
. ♢ Expr.
A
lega
gura
pânzei
=
a)
a
înnoda
capetele
firelor
de
urzeală
înainte
de a
începe
țesutul
;
b)
a se
înstări
.
A
prins
pânza
gură
= s-a
făcut
începutul
.
A se
afla
(sau
a
trimite
pe cineva
)
în
gura
tunului
= a fi
expus
(sau a
expune
pe cineva) la un
mare
pericol
. – Lat.
gula
„
gâtlej
,
gât
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia scutellaria
GÚRĂ
s.
1.
(ANAT.)
(
reg
.)
mordă
, (înv.)
rost
, (peior.)
bot
,
plisc
,
rât
, (
Ban
. și Transilv. peior.)
flit
, (arg.)
mestecău
.
(Își
bagă
~
peste
tot.)
2.
(ANAT.)
(înv.)
rost
, (fam. și peior.)
clanță
,
fleancă
, (peior.)
bot
, (Mold. și Bucov. peior.)
leoapă
,
leoarbă
, (fam. și fig.)
clanță
,
clobanț
,
clonț
,
fofelniță
,
hanță
,
meliță
,
moară
,
papagal
,
plisc
,
pupăză
,
râșniță
,
trombon
,
țarcă
, (arg.)
muie
,
muzicuță
.
(Nu-i
tace
~
toată
ziua
.)
3.
gură
-
cască
v.
cască
-
gură
;
gură
căscată
v.
cască
-
gură
.
4.
v.
bot
.
5.
(
BOT
.)
gura
-
lupului
(Scutellaria
altissima
)
= (
reg
.)
colțul
-
lupului
.
6.
v.
sărut
.
7.
v.
dușcă
.
8.
v.
îmbucătură
.
9.
v.
glas
.
10.
v.
buză
.
11.
(
reg
.)
pieptar
. (~
a
hamului
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scutellaria
GÚRĂ
s. v.
afirmație
,
cuvânt
,
declarație
,
margine
,
mărturisire
,
relatare
,
spusă
,
tăiș
,
vorbă
,
zisă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scutellaria
gúră
s. f., g.-d.
art
.
gúrii
;
pl.
guri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia scutellaria
GÚR//Ă ~i
f.
1)
(la
oameni
)
Cavitate
în
partea
inferioară
a
feței
,
delimitată
de
buze
.
♢ ~-
cască
a)
calificativ
dat
unei
persoane
care
pierde
vremea
,
manifestând
interes
pentru
toate
nimicurile
; b)
calificativ
dat
unei
persoane
care
stă
nedumerită
, neînțelegând ce i se
spune
; c)
calificativ
dat
unei
persoane
nepăsătoare
și
distrate
.
~-de-
lup
defect
congenital
al
feței
omului
,
constând
dintr-o
fisură
la
buza
și
gingia
superioară
, prin care
cavitatea
bucală
comunică
cu
fosele
nazale
.
~-n ~
foarte
aproape
unul
de
altul
.
A fi cu
sufletul
la ~
a) a
respira
cu
greu
(de
emoție
, de
oboseală
etc.); b) a fi
aproape
de
moarte
.
A
uita
de la
mână
până la ~
a
uita
foarte
repede
.
A da cuiva o ~
a
săruta
pe cineva. 2)
(la
om
și la
animale
)
Organ
de
alimentare
prin care se
introduce
hrana
.
♢ De-
ale
~ii
alimente
;
hrană
.
A pune
(
sau
a
lua
)
ceva în ~
a
mânca
puțin
.
A da și
bucățica
de la ~
a da și
puținul
pe care-l are.
A-i
lua
pâinea
de la ~
a
lipsi
de
mijloace
de
existență
.
A da (cuiva)
mură
-n ~
a da cuiva
totul
de-a
gata
.
A se
duce
(
drept
) ca pe ~a
lupului
a
dispărea
fără
urmă
.
A
țipa
(
sau
a
striga
)
ca din ~ de
șarpe
a
striga
disperat
.
~a-
leului
plantă
erbacee
decorativă
cu
flori
bilabiate
, de
diferite
culori
.
~a-
lupului
plantă
erbacee
cu
frunze
alungite
și cu
flori
violete
. 3)
Cantitate
dintr-un
aliment
cât se
poate
apuca
cu un
asemenea
organ
de
alimentare
dintr-o
singură
dată;
îmbucătură
. 4)
Persoană
(
membru
al unei
familii
) care
trebuie
hrănită
. 5)
Parte
a
aparatului
de
vorbire
.
♢ A
închide
(
sau
a
astupa
)
cuiva ~a
a
face
pe cineva să
tacă
.
A
tăcea
din ~
a nu
vorbi
.
Cu
jumătate
de ~
fără
mare
dorință
.
A
lua
vorba
din ~
a
spune
ceea ce
vrea
să
spună
altul
, în
momentul
respectiv
.
A
lua
(pe cineva) ~a pe
dinainte
a
destăinui
ceva
involuntar
.
A avea
(
sau
a fi
)
~
spartă
a fi
prea
vorbăreț
.
A avea o ~ cât o
șură
a) a avea
gură
mare
; b) a fi
guraliv
.
A fi
bun
de ~
a
vorbi
mult
; a fi
limbut
.
A fi
numai
~a de cineva
a
promite
fără
să se
țină
de
cuvânt
.
A
intra
în ~a
lumii
a fi
vorbit
de
rău
.
A se pune în ~ cu cineva
a
intra
în
conflict
cu cineva.
A se
lua
după ~a cuiva
a
acționa
după
sfatul
cuiva.
A
sări
cu ~a la cineva
a
certa
pe cineva.
~ile
rele
bârfitori
. 6)
Facultate
a
omului
de a
emite
sunete
articulate
;
voce
;
glas
. ♢
A nu i se
auzi
~a
a fi
tăcut
.
A
striga
(
sau
răcni
, a
țipa
)
cât
îl
ține ~a, a
striga
(
sau
a
răcni
, a
țipa
)
în ~a
mare
a
striga
foarte
tare
, din
răsputeri
.
A nu avea ~ (să
răspundă
, să
vorbească
ceva)
a nu
îndrăzni
să
răspundă
sau să
vorbească
. 7)
Deschizătură
(a unei
încăperi
,
instalații
, a unui
obiect
etc.) prin
intermediul
căreia
se
introduce
sau se
evacuează
ceva.
~a
cămășii
. ~ de
canal
. ~a
beciului
. ♢ ~ de
foc
armă
grea
de
foc
.
A
lega
~a
pânzei
a) a
înnoda
capetele
firelor
de
urzeală
înainte
de a
începe
țesutul
; b) a se
înstări
. 8)
Loc
unde se
varsă
o
apă
(
curgătoare
).
~a
râului
. ♢ ~ de
incendiu
gură
de
apă
la care se
racordează
un
furtun
pentru
a
lua
apa
aflată
sub
presiune
, în
caz
de
incendiu
. [G.-D.
gurii
] /<lat.
gula
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia scutellaria
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK