Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția scornire definiție dex
scornire
găsește rime pentru
scornire
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
scornire
Cuvinte apropiate:
scornire
SCORNÍRE,
scorniri
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
scorni
și
rezultatul
ei. [Var.: (
reg
.)
zgorníre
s.f] – V.
scorni
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia scornire
SCORNÍRE
s.
I.
1.
v.
inventare
.
2.
v.
fantezie
.
3.
in-ventare,
născocire
,
plăsmuire
,
ticluire
, (fig.)
urzire
.
(~ unei
minciuni
.)
4.
v.
minciună
.
II.
1.
v.
hăi
-
tuire
.
2.
bătaie
.
(~
peștilor
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scornire
SCORNÍRE
s. v.
declanșare
,
dezlănțuire
,
iscare
,
izbucnire
,
începere
,
pornire
,
producere
,
stârnire
,
venire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scornire
scorníre
s. f., g.-d.
art
.
scornírii
;
pl.
scorníri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia scornire
SCORNÍ,
scornesc
, vb.
IV
.
1.
Tranz. A
plăsmui
, a
inventa
; a
concepe
, a
crea
.
2.
Tranz. A
lansa
(cu
rea
-
credință
) o
minciună
, un
zvon
(
pentru
a
înșela
); a
urzi
, a
ticlui
.
3.
Refl. A se
isca
, a se
ivi
, a se
porni
, a se
declanșa
, a se
stârni
, a se
dezlănțui
.
4.
Tranz. (Pop.) A
face
să se
miște
din
locul
unde se
află
, să
iasă
din
adăpost
; a
stârni
, a
urni
. [Var.: (
reg
.)
zgorní
vb.
IV
] – Din bg.
skorna,
ucr.
skornjaty
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia scornire
SCORNÍ
vb.
I.
1.
v.
inventa
.
2.
a
inventa
, a
născoci
, a
plăsmui
, a
ticlui
, (livr.) a
fabula
, (pop.) a
scoate
, a
stârni
, (
reg
.) a
scornoci
, (înv.) a
băsni
, (fig.) a
broda
, a
fabrica
, a
țese
, a
urzi
, (fig.
rar
) a
tăia
, (fig. înv.) a
ascuți
.
(A ~ ceva pe
socoteala
cuiva.)
II.
1.
v.
hăitui
.
2.
a
scormoni
, a
stârni
, (pop.) a
scociorî
.
(~
vânatul
din
bârlog
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scornire
SCORNÍ
vb. v.
agita
,
ațâța
,
cauza
,
declanșa
,
deștepta
,
determina
,
dezlănțui
,
fixa
,
genera
,
hotărî
,
incita
,
instiga
,
institui
,
isca
,
izbucni
,
întărâta
,
întocmi
,
naște
,
orândui
,
porni
,
pricinui
,
prilejui
,
produce
,
provoca
,
râcâi
,
rândui
,
scormoni
,
scula
,
scurma
,
stabili
,
statornici
,
stârni
,
trezi
,
tulbura
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scornire
scorní
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
scornésc
,
imperf. 3 sg.
scorneá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
scorneáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia scornire
A SCORN//Í ~ésc
tranz.
1)
(
vorbe
,
zvonuri
,
minciuni
)
A
plăsmui
,
punând
în
circulație
cu
rea
-
voință
. 2)
înv.
A
descoperi
prin
muncă
creatoare
; a
născoci
; a
inventa
; a
izvodi
. /<bulg.
skorna
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia scornire
A SE SCORN//Í
pers
. 3
se ~éște
intranz.
rar
(
despre
fenomene
ale
naturii
)
A
începe
brusc
și cu
violență
; a se
stârni
; a se
dezlănțui
; a se
declanșa
.
Viscolul
s-a ~it
către
seară
.
/<bulg.
skorna
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia scornire
scorní (-nésc, -ít),
vb. –
1.
A
provoca
, a
excita
, a stîrni. –
2.
(Refl.) A se
produce
, a se
prezenta
. –
3.
A
inventa
, a
făuri
, a
imagina
. –
4.
A
crea
, a
stabili
, a
introduce
. – Mr.
sgurńescu
„a
iscodi
, a
scormoni
”, megl.
*scornés
„a
trezi
”.
Origine
necunoscută
. S-a
crezut
în lat.
cornu
, ca
termen
de vînătoare (Hasdeu,
Col. lui Traian,
1883, 48; Philippide,
Principii
,
99; Geheeb 34),
părere
de nesusținut, în
mod
evident
; în sl.
sŭkręnąti
„a
excita
” (Cihac, II, 44), care nu se
potrivește
fonetic
; în bg.
skorivam, skorna
„a stîrni, a
scorni
” (Weigand,
Jb.,
XIX, 141), rut.
skornjati
„a
scorni
”(
Candrea
)
dar
este
vorba
de
cuvinte
obscure
(Tiktin) și
puțin
folosite
, care
ar
putea
neîndoielnic
să
provină
din
rom
.
Legătura
cu
stîrni
este
posibilă
și
chiar
probabilă
,
fără
să i se
poată
stabili
explicația
.
Ar
putea
avea o
anumită
legătură
cu sl. (bg.)
iskoreniti
„a
dezrădăcina
”, plecînd de la
echivalența
rădăcină
– „
origine
” ca în sb.
korenit
„
radical
” și „
originar
”.
Probabil
în
loc
de *
scoroni
, var.
expresivă
a lui
scoroci
,
scotoci
.
Der.
scornitor
,
adj. (
făuritor
,
inventator
);
scorneală
(var.
scornitură
), s.f. (
invenție
,
idee
,
fabulă
);
scornoci
,
vb. (a
inventa
), cu suf.
expresiv
;
scornici
,
s.m. (
friganea
,
mămăligă
prăjită
, pîine
prăjită
în
ulei
);
sgorni,
vb. (a
expulza
, a
goni
), prin
contaminare
cu
goni
(
contaminare
cu un sl.
*zagoniti
, bg.
zagonjam
„a
vîna
”, cf.
Graur
,
BL,
IV
, 118 și
Graur
,
Viața
rom
.,
1940,
no
. 3, 110, nu pare
probabilă
;
sensul
lui
sgorni
„a
vîna
, a
goni
vînatul
”, care se
citează
acolo
, nu pare
corect
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia scornire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK