Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția rugini definiție dex
rugini
găsește rime pentru
rugini
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
rugină
,
rugini
,
ruginit
,
ruginiu
Cuvinte apropiate:
rugină
,
rugini
,
ruginit
,
ruginiu
RUGINÍ
,
ruginesc
, vb.
IV
.
1.
Intranz. A se
acoperi
cu
rugină
(
I 1
), a se
umple
de
rugină
, a
prinde
rugină
.
2.
Intranz. Fig. (
Despre
frunze
,
plante
etc.) A
căpăta
o
culoare
galben
-
roșiatică
asemănătoare
cu a
ruginii
.
3.
Refl. Fig. A
deveni
perimat
,
depășit
, a se
învechi
, a nu mai fi
actual
. – Din
rugină
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rugini
RUGINÍ
vb. v.
oxida
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rugini
ruginí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
ruginésc
,
imperf. 3 sg.
rugineá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
rugineáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rugini
A RUGIN//Í ~éște 1
.
intranz.
1)
(
despre
obiecte
de
metal
)
A se
acoperi
cu
rugină
; a se
oxida
. 2)
(
despre
plante
)
A fi
atacat
de
rugină
. 3)
fig. (
despre
vegetația
de
toamnă
)
A
căpăta
o
culoare
asemănătoare
cu
cea
a
ruginii
; a
deveni
brun
-
roșcat
. 2.
tranz
. A
face
să se
acopere
cu
rugină
; a
oxida
.
Umezeala
~ește
metalele
. /Din
rugină
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia rugini
A SE RUGIN//Í se ~éște
intranz. pop. (
despre
concepții
,
idei
etc.)
A nu mai fi
actual
; a se
perima
. /Din
rugină
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia rugini
RUGÍNĂ,
rugini
, s.f.
I. 1.
Substanță
brun
-
roșcată
,
poroasă
,
sfărâmicioasă
, care se
formează
prin
oxidare
pe
obiectele
de
fier
. ♦
Pojghiță
brună
care
acoperă
uneori
pietrele
și care se
produce
prin
oxidarea
minereurilor
de
fier
din
ele
.
2.
Obiect
(de
fier
)
vechi
,
prost
întreținut
;
ruginitură
,
rablă
.
3.
Fig.
Idee
,
teorie
,
mentalitate
înapoiată
,
învechită
. ♦
Om
cu
idei
sau cu
mentalitate
învechită
;
retrograd
.
II. 1.
Boală
infecțioasă
a
plantelor
,
provocată
de
ciuperci
microscopice
,
patogene
(
Puccinia
), care se
manifestă
prin
apariția
unor
pete
brune
-
ruginii
pe
frunze
, pe
tulpini
sau pe
inflorescențe
,
împiedicând
dezvoltarea
normală
a
plantelor
.
2.
Plantă
erbacee
cu
tulpina
netedă
, cu
frunze
lungi
,
țepoase
,
având
la
vârf
o
inflorescență
cu
flori
mici
,
brune
;
pipirig
(
Juncus
effusus
). – Cf. lat. *
aerugina
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rugini
RUGÍNĂ
s.
1.
v.
vechitură
.
2.
(FITOP.)
(înv. și
reg
.)
pălitură
, (
reg
.)
mucegai
,
rodie
,
rodină
, (prin
Ban
.)
roșcață
.
(
Boala
plantelor
numită
~.)
3.
(
BOT
.;
Juncus
inflexus
)
(
reg
.)
spetează
.
4.
(
BOT
.;
Juncus
effusus
)
(
reg
.)
spetează
,
țipirig
,
iarba
-
mlaștinii
.
5.
(
BOT
.;
Juncus
conglomeratus
)
(
reg
.)
pipirig
.
6.
(
BOT
.;
Senecio
jacobaea
)
(
reg
.)
cruguliță
,
lemnul
-
Domnului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rugini
rugínă
s. f., g.-d.
art
.
rugínii
;
pl.
rugíni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rugini
RUGÍN//Ă ~i
f.
1)
Substanță
brună
-
roș
-
cată
,
sfărâmicioasă
, care se
formează
pe
obiectele
de
fier
în
urma
oxidării
. 2)
fig.
Obiect
vechi
deteriorat
;
hleab
;
rablă
. 3)
Boală
in-fecțioasă a
plantelor
agricole
,
cauzată
de
ciuperci
parazite
și
manifestată
prin
apariția
unor
pete
brune
-
închise
pe
tulpină
,
frunze
sau
inflorescență
. 4)
Plantă
erbacee
cu
tulpina
erectă
înaltă
,
lipsită
de
frunze
, și cu
flori
verzui
,
dispuse
în
inflorescență
, care
crește
prin
locuri
umede
;
pipirig
. [G.-D.
ruginii
] /cf. lat.
aerugo
,
~inis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia rugini
rugínă (rugíni),
s.f. –
1.
Oxidare
a
fierului
. –
2.
Rablă
,
obiect
uzat
. –
3.
Hodorog
. –
4.
Pipirig
(
Juncus
effusus
). –
5.
Tăciune
,
mălură
(Puccinia graminis). – Mr.
arudzină.
Lat.
rŭbῑgῑnem
(
Diez
, I, 361; Phlippide,
Principii
,
33; cf. REW 7348), cf. prov.
royilh,
fr.
rouille
, sp.
robin.
Se
merge
mai în
detaliu
la un lat.
aerūgĭnem
,
uneori
în
formă
ipotetică
*
aerūgĭna
(Pușcariu 1482; REW 243;
Pascu
, I, 41;
Pascu
,
Beiträge,
7; Tiktin;
Candrea
),
posibilă
și ea
fonetic
.
Pentru
rezultatul
fonetic
al lui
rŭbῑgĭnem
, cf.
iuvencus
›
junc
.
Schimbarea
de
accent
este
dificilă
(Ivănescu,
BF,
I, 161, o
explică
pornind
de la vb.
rugini
);
dar
cu
aerūgĭnem
există
aceeași
dificultate
. Der.
ruginare
,
s.f. (
Arbust
,
Andromeda
polyfolia);
rugini,
vb. (a
oxida
; refl., a
crește
mălura
, a se
tăciuna
; refl., a
decădea
);
ruginătură,
s.f. (
lucru
ruginit
);
ruginiu
,
adj. (
roșiatic
);
ruginos
,
adj. (
oxidat
;
învechit
). Din
rom
.
provine
bg.
rudžina
(Capidan,
Raporturile
,
234) și țig.
ruğinav
„a
deteriora
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia rugini
rugínă-de-báltă
(
bot
.) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rugini
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK