definiția recunoscut definiție dex

recunoscut

găsește rime pentru recunoscut
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: necunoscut, recunoscut
Cuvinte apropiate: necunoscut, recunoscut

RECUNOSCÚT, -Ă,

recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia recunoscut

RECUNOSCÚT

adj. 1. identificat. (Hoț ~.) 2. v. fățiș. 3. v. acceptat. 4. v. consacrat.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia recunoscut

Recunoscut

≠ nerecunoscut
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia recunoscut

RECUNOSCÚT, -Ă

adj. Cunoscut; admis, acceptat ca autoritate în materie; celebru, notoriu. ♦ Declarat, mărturisit. [< recunoaște].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia recunoscut

RECUNOSCÚT, -Ă

adj. 1. identificat, cunoscut. 2. admis, acceptat (ca valabil). ♢ considerat, consacrat ca autoritate în materie; celebru. ♢ declarat, mărturisit. (< recunoaște)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia recunoscut

RECUNOÁȘTE,

recunósc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Re1- + cunoaște (după fr. reconnaître).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia recunoscut

RECUNOÁȘTE

vb. 1. a cunoaște, a identifica, a ști. (Cum îl poți ~.) 2. (prin Olt.) a semui. (L-am ~ imediat pe X.) 3. v. regăsi. 4. (JUR.) a confirma, a întări, a valida. (L-a ~ în funcție.) 5. (înv.) a cunoaște. (Își ~ greșeala.) 6. v. mărturisi. 7. v. declara. 8. a accepta, a admite, a mărturisi. (Până la urmă a ~ că așa este.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia recunoscut

A recunoaște

≠ a nega, a tăgădui
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia recunoscut

recunoáște

vb. cunoaște
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia recunoscut

A RECUNOÁȘTE recunósc

tranz. 1) (persoane, obiecte) A identifica (ușor) la o nouă întâlnire. ~ locurile natale. 2) (ființe, lucruri) A deosebi de altele de același fel (după anumite semne); a cunoaște. ~ pe cineva după voce. 3) A considera ca veritabil sau ca legitim. ~ un guvern. 4) mil. (poziții ale inamicului) A cerceta pentru a culege informații. /re- + a cunoaște
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia recunoscut

A SE RECUNOÁȘTE mă recunósc

intranz. A-și vedea copia sau asemănarea (într-o oglindă, într-un portret etc.). /re- + a se cunoaște
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia recunoscut

RECUNOÁȘTE

vb. III. tr. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe. 2. A admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi. 3. A cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător. [P.i. recunósc. / < re- + cunoaște, după fr. reconnaître].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia recunoscut

RECUNOÁȘTE

vb. I. tr. 1. a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. 2. a admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi. 3. (jur.) a considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe. 4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 5. a se arăta recunoscător. II. refl. a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice. (după fr. reconnaître)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia recunoscut
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar