pripí (pripésc, pripít),
vb. –
1. A se
grăbi, a se
zori. –
2. A se
coace, a se
încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. –
3. (Mold.) A
surprinde. – Var. Mold.
prichi. Cuvînt
probabil rezultat din
confuzia a
două cuvinte sl.,
pripešti „a
arde, a pîrli” și
prispĕti „a se
grăbi”, de unde un *
pripĕti, cf. bg.
pripiram „a se
grăbi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der.
pripac, s.n. (înv.,
văpaie,
dogoare);
pripeală (var.
Banat pripală), s.f. (
grabă ;
dogoare,
fierbințeală);
pripec, s.n. (
căldură sufocantă), cf. bg.
pripek, sb.
pripeka;
pripelnic, adj. (
grăbit,
precipitat);
pripie, s.f. (înv.,
precocitate).