definiția primare definiție dex

primare

găsește rime pentru primare
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: arimare, grimare, oprimare, perimare, primar, primare, primare, primărie, primire, privare, prizare, rimare, trimare
Cuvinte apropiate: arimare, grimare, oprimare, perimare, primar, primare, primare, primărie, primire, privare, prizare, rimare, trimare

PRIMÁRE

s.m. v. primar.

PRIMÁRE

s.m. v. primar.

a da mâna cu primarul

expr. (adol.) a urina.

PRIMÁ,

primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.

primá

vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 sg. și pl. primeáză

A PRIM//Á ~éz

intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a deține întâietatea. /<fr. primer

PRIMÁ

vb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer].

PRIMÁ

vb. intr. a avea întâietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer)

PRIMÁR, -Ă,

primari, -e, adj., s.m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ♢ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale scolii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se predă această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S.m. Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune, cu atribuții administrative. [Var.: (II, pop.) primáre s.m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire.

PRIMÁR

adj. 1. v. originar. 2. v. primitiv. 3. v. ele-mentar. 4. v. elementar.

PRIMÁR

s. (reg.) antist, (Transilv., Maram. și Ban.) birău, (Transilv., Ban. și Olt.) chinez, (Transilv. și Ban.) jude, (înv.) județ, procator, vătăman, vornic, (înv., prin Transilv.) jurat, (rusism înv.) starșină. (~ al satului.)

PRIMÁR

s., adj. v. paleozoic.

Primar

secundar

primár

adj. m., s. m., pl. primári; f. sg. primáră, pl. primáre

PRIMÁR1

(~i, ~e) 1) Care constituie un început; care caracterizează un început; inițial; primordial; începător. Etapă ~ă. ♢ Școală ~ă școală începătoare. Văr ~, vară ~ă a) grad de rudenie stabilit între copiii fraților sau ai surorilor; b) persoană aflată în acest grad de rudenie. 2) Care se prezintă simplu de tot; rudimentar. /<lat. primarius

PRIMÁR2 ~i

m. Conducător administrativ al unui oraș, al unei comune sau al unui sat. /<lat. primarius

primár (primáră),

adj. – 1. În expresia: văr primar. – 2. (S.m.) Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune. – 3. (S.m., Arg.) Client care nu dă bacșiș. – Mr. (ver) primar. Lat. prῑmārius (Pușcariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), cf. v. it. primaio. Cuvînt moștenit cu primul sens, cu al doilea a fost impus de instituție, în 1874, și se sprijină pe fr. maire. – Der. primăreasă, s.f. (nevastă de primar, primăriță); primărie, s.f. (localul, sediul unde lucrează primarul); primariat, s.f. (slujbă de primar).

PRIMÁR, -Ă

adj. De la început, originar; (p. ext.) prim, principal, de primul grad. ♦ (Geol.) Eră primară (și s.n.) = paleozoic; terenuri primare = terenuri formate în era primară. ♦ primordial, de bază. ♦ Simplist. [< fr. primaire, cf. lat. primarius, it. primario].

PRIMÁR

s.m. Șeful unei administrații comunale. ♦ Președintele comitetului executiv al unui consiliu popular. [< lat. primarius, după fr. maire].

PRIMÁR, -Ă

I. adj. 1. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază. o învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră ~ă = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ♢ simplu, rudimentar, simplist. ♢ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive). ♢ (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli. 2. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament. 3. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune. (< lat. primarius, fr. primaire)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar