prășí (prășésc, prășít),
vb. – A
săpa, a
curăța de
buruieni. – Megl.
prăsǫs, prășiri. Sl.
prašiti „a se
face praf” (Cihac, II, 285), cf. sb., cr., slov.,
ceh.
prašiti și
praf. – Der.
prașilă (var.
prășilă, prașe), s.f. (
săpare,
curățare de
buruieni), dintr-un sl.
*prašilo (după
părerea improbabilă a lui Byhan 328, într-un sl.
prąštilo);
prășit, s.n. (
prașilă);
prășitor, s.m. (cel care
prășește);
prășitoare, s.f. (
mașină de
prășit). După Miklosich,
Wander., 18, rut.
prašuwaty provine din
rom.