podoábă (podoábe),
s.f. –
Ornament,
bijuterie. Sl.
podoaba (Miklosich,
Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271; Conev 85). – Der.
(îm)podobi, vb. (a
orna, a
găti; a se
asemăna), din sl.
podobiti;
podobie, s.f. (înv.,
comparație; cîntare
liturgică servind drept model), din sl.
podobije;
podobnic, adj. (înv.,
asemănător,
comparabil);
despodobi, vb. (a
scoate podoabele, a se
dezbrăca);
preapodobie, s.f. (
sanctitate), din sl.
prĕpodobije, înv.;
preapodobin (var.
preapodobnic, preapodobit), adj. (înv., sfînt), din sl.
prĕpodobinŭ;
spobodi, vb. (a
face demn,
meritoriu), din sl.
sŭpodobiti.