plocát (plocáte),
s.n. –
Cuvertură,
pătură,
macat, care
servește și ca
valtrap. – Var.
poclad(ă), plocad(ă). Sl.
pokladŭ „
depus” (Miklosich,
Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf.
clădi, năclad;
pentru metateză, cf.
plocon. Forma placat, folosită în
limbajul modern (Gib Mihăescu), este
greșită, și
datorată fără îndoială confuziei cu fr.
plaquer. Plocău (var.
poclău), s.n. (Bucov.,
plasă de
pescuit) pare var.
aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag.
pokhálo „pînză de
păianjen”). – Cf.
poclit.