definiția plantă definiție dex

plantă

găsește rime pentru plantă
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: pantă, pantă, piantă, plana, plancă, planetă, planșă, planta, plantaj, plantar, plantat, plantă, plastă, plată, plântă, pliantă, plintă, poanta, poantă
Cuvinte apropiate: pantă, pantă, piantă, plana, plancă, planetă, planșă, planta, plantaj, plantar, plantat, plantă, plastă, plată, plântă, pliantă, plintă, poanta, poantă

PLÁNTĂ1,

plante, s.f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. – Din lat. planta, fr. plante.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia plantă

PLÁNTĂ2,

plante, s.f. Față inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din lat. planta, fr. plante.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia plantă

PLÁNTĂ

s. vegetală, (înv.) sad. (Animale și ~e.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia plantă

PLÁNTĂ

s. v. talpă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia plantă

plántă

(bot., anat. ) s. f., g.-d. art. plántei; pl. plánte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia plantă

PLÁNT//Ă1 ~e

f. Organism vegetal având corpul format, de obicei, din rădăcină, tulpină și frunze. ~e legumicole. ~e medicinale. ♢ ~e anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. ~e bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. ~e perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai mulți ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia plantă

PLÁNT//Ă2 ~e

f. anat. (la om și la unele animale) Partea inferioară, ușor arcuită, a labei piciorului, care vine în atingere cu pământul și susține greutatea corpului în timpul mersului; talpă. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia plantă

PLÁNTĂ

s.f. Nume generic dat vegetalelor (ierburi, copaci, arbuști etc.). ♦ Iarbă, plantă erbacee. 2. (Anat.) Fața interioară a piciorului, talpa, laba, care ia contact cu pământul. [< lat. planta, cf. fr. plante].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia plantă

PLÁNTĂ

s. f. I. nume generic dat vegetalelor. II. talpa piciorului. (< lat. planta, fr. plante)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia plantă

PLANTÁ

, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ♢ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia plantă

PLANTÁ

vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlânta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieți.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia plantă

plantá

vb., ind. prez. 1 sg. plantéz, 3 sg. și pl. planteáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia plantă

A PLANT//Á ~éz

tranz. 1) (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) mil. (mine) A pune pe o anumită suprafață (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, lat. plantare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia plantă

PLANTÁ

vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [Cf. fr. planter, lat. plantare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia plantă

PLANTÁ

vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ♢ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia plantă

plîntă (plánte),

s.f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s.f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s.m. (cultivator); plantație, s.f. (teren cultivat).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia plantă
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar