definiția pestii definiție dex

a da la pește

expr. 1. (d. bărbați) a acosta o femeie. 2. (mar.) a vomita.

a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz

expr. a se lăuda înainte de reușită.

altă mâncare de pește

expr. cu totul altceva; fără nicio legătură (cu cazul în speță)

are balta pește

expr. folosită ca formulă de consolare a unui îndrăgostit abandonat de partener

asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste

expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță)

față de pește congelat

expr. persoană palidă.

ÎMPĂRATUL-PÉȘTILOR

s. v. regină.

LIMBA-PÉȘTELUI

s. v. sică.

límba-péștelui

(bot.) s. f.

PESTÍ

vb. v. continua, îndura, întârzia, pătimi, păți, persista, răbda, stărui, suferi, suporta, trage, zăbovi.

pestí²,

pestésc, vb. IV (reg.) a apuca, a cuprinde, a prinde.

PESTI-

elem. „ciumă, pestă”. (< fr. pesti-, cf. lat. pestis)

PÉȘTE,

pești, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ♢ Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La pește = la pescuit. ♢ Expr. Cât ai zice pește = foarte repede. A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi desperate (și zadarnice). A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâța pește = niciodată. ♢ Compuse: pește-auriu (sau -curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); pește-ferăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată (Pristis pristis); pește-lup = avat; pește-păun = pește mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julio); pește-porcesc = porcușor; pește-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor (Salmo labrax); pește-țigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de pești mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; pește-de-mare = calcan. 2. Carne de pește (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ♢ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de pește = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ♢ Zodia peștelui sau (eliptic) peștii = una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ Proxenet, codoș. – Lat. piscis.

PÉȘTE

s. pește-auriu (Eupomotis gibbosus) = pește-curcubeu, pește-soare, (reg.) sorete, biban american, biban-soare; pește-curcubeu v. pește-auriu; peștele-spadă (Xiphias gladius) = (reg.) pește-cu-suliță; pește-soare v. pește-auriu.

PÉȘTE

s. v. codoș, mijlocitor, ofidian, proxenet, șarpe.

péște

s. m., pl. pești

PÉȘT//E ~i

m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung și acoperit cu solzi, cu aripioare pentru înot, având respișrație, în majoritatea cazurilor, branhială. ~ viu. ~ congelat. ♢ Cât ai zice ~ într-o clipă; dintr-o dată. Asta-i altă mâncare de ~ asta-i complet altceva. A se zbate ca ~ele pe uscat a depune eforturi disperate și fără succes pentru a ieși dintr-o situație grea. A tăcea ca ~ele a nu rosti nici un cuvânt. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelație din emisfera boreală. ♢ Zodia ~elui unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. II. (în îmbinări, indicând diferite specii): ~-vivipar pește care naște pui vii. ~-veninos pește înzestrat cu organe speciale care produc venin. ~-zburător pește marin care poate sări din apă și zbura pe o traiectorie mică. ~-cu-spadă pește marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, având falca de sus prelungită și ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. ~-ciocan pește marin cu cap în formă de ciocan. ~-ferăstrău pește marin cu gura în formă de lamă de ferăstrău, dințată pe două laturi. ~-de-piatră pește dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în ape adânci și cu fund pietros; pietrar. ~-lup pește dulcicol răpitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. ~-porcesc pește dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăți, pătat pe laturi; porcușor. ~-păun pește marin de talie mică, albăstrui-verzui, cu nuanțe aurii pe spate și argintiu pe abdomen și flancuri. ~-țigănesc a) orice pește mărunt; b) pește dulcicol de talie medie, cu cap mic și corp lat, având formă romboidală; caracudă; c) pește dulcicol de talie mică, cu corp fusiform, verde-gălbui cu pete negre, având spini dorsali și plăci osoase laterale. /<lat. piscis

péște (péști),

s.m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de pește (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoș, proxenet. – Mr. peaște, pescu, megl. pęști, istr. peșt. Lat. piscem (Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. și alb. cît și der. indică prezența unui sing. *pescu, a cărui absență ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existență teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s.m. (peștele mascul); peștoaică, s.f. (femela peștelui; șmecheră, întreținută); peștișoară, s.f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în pește), care ar putea reprezenta direct și lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde pește); pescuit, s.n. (acțiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuiește); pescuț, s.m. (peștișor); pescuină, s.f. (Bucov., iaz, heleșteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formație cultă, din lat. piscina încrucișat cu a pescui). – Cf. pescar.

péște-auríu

s. m.

péște-ciocán

s. m.

PEȘTE-CRĂIÉSC

s. v. boiștean.

PEȘTE-CU-GHÍMPI

s. v. ghidrin.

péște-cu-spádă

s. m.

PEȘTE-CU-SÚLIȚĂ

s. v. peștele-spadă.

PEȘTE-CU-ȘAPTE-NÚME

s. v. avat.

PEȘTE-CU-ȚÉPI

s. v. ghidrin.

PEȘTE-DE-BĂTÁIE

s. v. boiștean.

PEȘTE-DE-MAI

v. scrumbie.

péște-de-máre

(calcan) s. m.

PEȘTE-DE-PIÁTRĂ

s. v. fusar mare, pietrar.

péște-ferăstrău

s. m.

PEȘTEJIDOVÉSC

s. v. șoarece-de-mare.

PEȘTELE-DOÁMNEI

s. v. boiștean.

PEȘTELE-DRÁCULUI

s. v. pălămidă-de-baltă.

péștele-lui-Sólomon

s. m.

PEȘTELE-ȚIGÁNULUI

s. v. fusar mare, pietrar.

PEȘTELÚP

s. v. avat.

PEȘTE-ȚIGĂNÉSC

s. v. avat, ghidrin, pălămidă-de-baltă.

REGELE-PÉȘTILOR

s. v. regină.

regína-péștilor/péștelui

(zool.) s. f.