Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția oină definiție dex
oină
găsește rime pentru
oină
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
bina
,
bină
,
cina
,
cină
,
dină
,
doină
,
fină
,
gină
,
hină
,
ina
,
ină
,
joină
,
kina
,
lina
,
mina
,
mină
,
moina
,
moină
,
nina
,
ocina
,
ocină
,
ocină
,
ocnă
,
odină
,
oină
,
oiță
,
ojină
,
ojină
,
ona
,
opina
,
orna
,
ovina
,
ovină
,
pină
,
rină
,
șină
,
tină
,
uină
,
vina
,
vină
,
voină
Cuvinte apropiate:
bina
,
bină
,
cina
,
cină
,
dină
,
doină
,
fină
,
gină
,
hină
,
ina
,
ină
,
joină
,
kina
,
lina
,
mina
,
mină
,
moina
,
moină
,
nina
,
ocina
,
ocină
,
ocină
,
ocnă
,
odină
,
oină
,
oiță
,
ojină
,
ojină
,
ona
,
opina
,
orna
,
ovina
,
ovină
,
pină
,
rină
,
șină
,
tină
,
uină
,
vina
,
vină
,
voină
ÓINĂ
s.f.
Joc
sportiv
care se
dispută
între
două
echipe
compuse
din
câte
11
jucători
fiecare
, o
echipă
aflându-se „la
bătaie
”, pe
linia
de
așteptare
, și
cealaltă
„la
prindere
”, în
câmpul
de
joc
,
tehnica
constând
în
lovirea
unei
mingi
cu un
baston
de
lemn
de
către
fiecare
jucător
,
pentru
a o
trimite
în
terenul
adversarului
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia oină
óină
s. f. (
sil
.
oi
-
), g.-d.
art
.
óinei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia oină
ÓINĂ
f. (în unele
țări
)
Joc
sportiv
între
două
echipe
a
câte
unsprezece
jucători
,
scopul
celor de „la
bătaie
”
fiind
de a
trimite
mingea
cât mai
departe
în
teren
(
lovind
-o cu un
băț
),
pentru
a-l
putea
parcurge
și a se
întoarce
la
linia
de
așteptare
,
fără
a fi
atinși
cu
mingea
de cei de „la
prindere
”. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia oină
oínă (-ne),
s.f. – Un
anumit
joc
cu
minge
între
două
grupări
de
băieți
. – Var. (Mold.)
hoină
.
Cuman
.
oyn,
tc.
oyun
„
joc
” (Bogrea,
Dacor.,
I, 289);
legătură
cu
rus
.
vojna
„
război
” (Tiktin) e mai
puțin
probabilă
. – Der.
hoinar
,
adj. (
ulițarnic
,
haimana
);
hoinări
,
vb. (a
vagabonda
, a
umbla
hoinar
);
hoinăreală
,
s.f. (
vagabondaj
, haimanalîc). – Der. lui
hoinar
din ngr. ỏϰνιάριος (Loewe 15) nu e
posibilă
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia oină
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK