Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ogoarelor definiție dex
ogoarelor
găsește rime pentru
ogoarelor
a-i ieși pe ogor
expr. (intl.)
a
ieși
la
jefuit
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia ogoarelor
OGÓR,
ogoare
,
s.n.
Bucată
de
pământ
cultivată
sau
cultivabilă
;
țarină
. ♦
Câmp
semănat
cu
același
fel
de
plante
(de
obicei
cereale
);
lan
. ♦
Teren
agricol
,
proprietate
agricolă
. ♦
Teren
arabil
folosit
ca
pășune
timp
de un
an
,
pentru
a fi mai
fertil
în
anii
următori
;
pârloagă
. ♢
Ogor
negru
=
teren
arat
,
grăpat
etc.,
dar
nesemănat
timp
de un
an
pentru
a se
reface
.
Arătură
care se
face
cu
mult
înainte
de
lucrările
de
însămânțare
. – Din bg., scr.
ugar.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ogoarelor
OGÓR
s.
1.
câmp
,
țarină
, (pop. și
poetic
)
glie
, (pop.)
răzor
, (înv. și
reg
.)
agru
, (
reg
.)
plan
, (înv.)
sat
.
(A
ieșit
pe ~, la
arat
.)
2.
v.
arătură
.
3.
pârloagă
, (pop.)
moină
, (
reg
.)
mejdină
,
morhoancă
,
morogan
,
moruncă
,
nadaz
,
năvăloacă
,
noroi
,
obleagă
,
orpie
,
rât
,
toloacă
.
(
Pământul
arabil
temporar
nelucrat
se
numește
~.)
4.
v.
pârloagă
.
5.
v.
lan
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ogoarelor
OGÓR
s. v.
paragină
,
pârloagă
,
țelină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ogoarelor
ogór
s. n., pl.
ogoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ogoarelor
OGÓR ogoáre
n.
1)
Teren
pregătit
special
pentru
culturi
agricole
;
glie
;
țarină
. 2)
Suprafață
de
pământ
semănată
cu
același
fel
de
plante
agricole
;
lan
.
~ de
grâu
. 3)
Pământ
arabil
lăsat
nelucrat
(
timp
de un
an
sau
doi
)
pentru
a-i
spori
fertilitatea
;
pârloagă
. ♢
~
negru
teren
arat
și
grăpat
,
dar
nesemănat
,
fiind
lăsat
să se
refacă
;
țarină
. 4)
Proprietate
agricolă
. /<bulg., sb.
ugar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ogoarelor
ogór (ogoáre),
s.n. –
1.
Țarină
,
țelină
. pîrloagă. –
2.
Pămînt
cultivabil
,
arătură
. Sl., cf. bg., sb.
ugar
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
33; Cihac, II, 227; Conev 71),
pol
.
ugór
, din sl.
ogoreti
„a
arde
(
pădurea
pentru
a
obține
teren
cultivabil
)”. – Der.
ogorî
,
vb. (a
face
ogor
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ogoarelor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK