definiția obligă definiție dex

obligă

găsește rime pentru obligă
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: oblica, oblică, obliga, obligat, obligă, obsigă, obsigă
Cuvinte apropiate: oblica, oblică, obliga, obligat, obligă, obsigă, obsigă

ÓBLIGĂ,

obligi, s.f. (Înv.) Cambie, poliță2. – Din it. obbligo.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia obligă

ÓBLIGĂ

s. v. cambie, poliță, trată.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia obligă

óbligă

s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. óbligii; pl. óbligi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia obligă

óbligă

(înv.) (o-bli-) s. f., g.-d. art. óbligii; pl. óbligi
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia obligă

OBLIGÁ,

oblíg, vb. I. 1. Tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. Tranz. și refl. A (se) îndatora. 3. Refl. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din lat. obligare, fr. obliger.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia obligă

OBLIGÁ

vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a forța, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. îndatora. 7. v. angaja.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia obligă

obligá

vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. oblíg, 3 sg. și pl. oblígă; conj. prez. 3 sg. și pl. oblíge
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia obligă

A OBLIG//Á oblíg

tranz. 1) (persoane) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a forța; a constrânge; a impune. 2) (despre îndatoriri de ordin juridic sau moral) A face să fie dator; a îndatora. Legea ~ă. Noblețea lor ne ~ă. [Sil. -bli-] /<lat. obligare, fr. obliger
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia obligă

A SE OBLIGÁ mă oblíg

intranz. A-și asuma sarcina; a se angaja; a se lega. [Sil. -bli-] /<lat. obligare, fr. obliger
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia obligă

obligá (oblíg, obligát),

vb. – A sili. Lat. obligare (sec. XIX). – Der. (din fr.) obligativitate, s.f.; obligator(iu), adj.; obligați(un)e, s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia obligă

OBLIGÁ

vb. I. 1. tr., refl. A (se) îndatora. ♦ A da sau a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. 2. tr. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva). [P.i. oblíg. / < lat. obligare, cf. fr. obliger].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia obligă

OBLIGÁ

vb. I. tr., refl. a (se) îndatora. ♢ a da, a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. II. tr. a constrânge. (< lat. obligare, fr. obliger)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia obligă
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar