meriá (-íi, -át),
vb. refl. – (Olt.) A se
cosi la
picioare (
despre animale de
călărie). Sb.
merati „a
lovi (
rufele pentru a
le spăla)”. După Scriban, din sb.
meriti „a
măsura”.
Poate relaționat cu
meriu, adj. (Munt.,
greoi,
amorțit);
merintic, adj. (Munt.,
greoi,
amorțit), pe care Cihac, II, 192,
îl lega de sl.
mrŭtvŭ „
mort”.