Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția melitei definiție dex
melitei
găsește rime pentru
melitei
melítă
s. f., pl.
melíte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia melitei
MELÍTĂ
s.f.
Medicament
preparat
cu
miere
. [< fr.
mellite
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia melitei
MELÍTĂ
s. f.
sirop
de
zahăr
care
înlocuiește
mierea
. ♢
medicament
preparat
cu
miere
. (< fr.
méllite
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia melitei
MÉLIȚĂ,
melițe
,
s.f.
1.
Unealtă
primitivă
de
lemn
,
folosită
în
industria
casnică
pentru
melițare
;
zdrobitor
. ♦
Mașină
de
melițat
,
prevăzută
cu
cuțite
sau cu
aripi
de
lemn
dispuse
circular
pe un
cilindru
.
2.
Fig. (Fam. și depr.)
Gură
(
considerată
ca
organ
al
vorbirii
). ♢ Expr.
A da cu
melița
(sau
din
meliță
)
= a
trăncăni
, a
flecări
. – Din bg.
melica
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia melitei
MÉLIȚĂ
s.
(
TEHN
.)
(
reg
.)
frângător
,
zdrobitor
. (~
pentru
zdrobit
cânepa
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia melitei
MÉLIȚĂ
s. v.
gloabă
,
gură
,
mârțoagă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia melitei
MÉLIȚĂ
s., adj. v.
clănțău
,
flecar
,
guraliv
,
limbut
,
palavragiu
,
vorbă
-
lungă
,
vorbăreț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia melitei
méliță
s. f., g.-d.
art
.
méliței;
pl.
mélițe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia melitei
MÉLIȚ//Ă ~e
f.
1)
Unealtă
de
lemn
constând
dintr-o
limbă
basculantă
și
două
fălci
,
folosită
pentru
a
zdrobi
tulpinile
de
cânepă
sau de in în
vederea
separării
firelor
de
partea
lemnoasă
. 2)
fig. peior.
Organ
al
vorbirii
;
gură
.
♢ A da cu ~a
a
toca
din
gură
; a
pălăvrăgi
. [G.-D.
meliței
] /<bulg.
melica
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia melitei
méliță (mélițe),
s.f. –
1.
Unealtă
de
melițat
. –
2.
Flecar
,
palavragiu
. – Megl.
mel
’iță
. Bg.
melica
,
sb.
maljica,
din sl.
mlĕti, mĕlją, mĕljesi
„a
măcina
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
31; Cihac, II, 192; Byhan 318; Conev 75). – Der.
melița
, vb. (a
mărunți
cu
melița
; a
trăncăni
);
melițător,
s.m. (cel care
meliță
);
melițat
, s.n. (
melițare
);
melițoi
, s.n. (
meliță
mare
);
melițuică
,
s.f. (
meliță
mică
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia melitei
MÉLIȚĂ,
melițe
, s.f.
Unealtă
de
lemn
cu
ajutorul
căreia
se
zdrobesc
tulpinile
de
cânepă
și de in
pentru
a se
alege
fuiorul
. ♢ Fig. (Fam.)
Gură
(
considerată
ca
organ
al
vorbirii
). ♢ Expr.
A da cu
melița
= a
trăncăni
, a
flecări
. – Bg.
melica
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia melitei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK