márți
s.f. – A
doua zi a săptămînii. – Mr.
marți, megl.
marț. Lat.
Martis (dies), cf. it.
martedì (calabr.
marti), prov.
dimartz, fr.
mardi, cat.
dimars, sp.
martes, alb.
martë (
Diez, I, 265; Pușcariu 1035;
Candrea-
Dens., 1055; REW 5382; Philippide, II, 647). Cf.
marț. – Der.
Mărțica (var.
Marțuica), s.f. (
nume de
vacă născută într-o marți);
Marțolea, s.f. (
nume de
vacă;
fantomă care se
arată în
noaptea de marți
spre miercuri, cu
ultimul sens poate prin
încrucișare cu
mîrțină, mîrțoagă, marțafoi (de la
marți, după
Candrea-
Dens., 1055 și Tiktin; din sb.
maculja, „
vacă roșcată”, după
Pascu,
Suf., 272 și
Pascu,
Beiträge, 17).
Marțolea a
fost considerat și ca der. din
martie, cf.
expresia Marțolea cu fasolea, care
echivalează lui
ca martie’n post „la
fix,
nemișcat”.