măr (meri),
s.m. –
Arbore fructifer (Pirus malus). – Megl., mr., istr.
mer. Lat.
melus, în
loc de
malus, cf. gr. μῆλον (Densusianu,
Hlr., 71; Pușcariu 1023;
Candrea-
Dens., 1048; REW 5272; Meyer-Lübke ,
Ital. Gr., 27; Rosetti, I, 57), cf.
alb.
moljë (Philippide, II, 647), it.
melo. – Der.
măr, s.n.;
mere, s.f. pl. (
Banat,
fructe);
merișor (var.
merișoară), s.m. (
arbust; Pirus
baccata;
afin, Vaccinum vitas
idaea);
merar, s.m. (vînzător de
mere);
meret, s.n. (
livadă de
meri);
meriș, s.n. (
livadă cu
meri);
meriu, adj. (
verde ca mărul).