definiția marcilor definiție dex

marcilor

găsește rime pentru marcilor

a se lipi

(de cineva) ca marca de scrisoare expr. a se ține după cineva cu insistență fără a se mai putea scăpa ușor de el; a nu lăsa în pace (pe cineva).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia marcilor

MÁRCĂ2,

mărci, s.f. Unitate monetară principală în unele țări europene. – Din germ. Mark.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia marcilor

MÁRCĂ4,

mărci, s.f. (adesea determinat prin „poștală”) Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., servește drept plată anticipată a transportului poștal. – Din germ. Marke.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia marcilor

MÁRCĂ3,

mărci, s.f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germ. Mark.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia marcilor

MÁRCĂ1,

mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil. ♢ Loc. adj. De marcă = de calitate superioară. ♦ (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. ♢ Loc. adj. (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din ngr. márka, fr. marque. Cf. germ. Marke.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia marcilor

MÁRCĂ

s. timbru, (Ban.) ștamp, (Ban., Transilv., prin Maram. și Bucov.) ștempel. (~ poștală.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia marcilor

MÁRCĂ

s. v. armoarii, atribut, blazon, calitate, caracter, caracteristică, emblemă, insignă, însemn, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, stemă, trăsătură.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia marcilor

MÁRCĂ

s. (IST.) (înv.) marchionat. (O ~ germană medievală de frontieră.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia marcilor

MÁRCĂ

s. v. semn.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia marcilor

márcă

(semn distinctiv, unitate monetară, provincie de frontieră, timbru) s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia marcilor

MÁRC//Ă1 mărci

f. 1) Semn de distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal pentru a-l deosebi de altele sau pentru a-i indica anumite caracteristici. 2) Indiciu pus de întreprinderi pe produsele lor. ~a fabricii. 3) Model de produs industrial. ~ de automobil. ♢ De ~ de calitate superioară. 4) înv. Emblema unei țări; stemă. 5) Trăsătură specifică particulară; amprentă; pecete. ~a talentului (cuiva). [G.-D. mărcii] /<ngr. márka, fr. marque
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia marcilor

MÁRCĂ2 mărci

f. (cu sau fără determinativul poștală) Timbru emis de stat, care se aplică pe corespondență, servind drept plată a transportului poștal. [G.-D. mărcii] /<germ. Marke
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia marcilor

MÁRCĂ3 mărci

f. Unitate a sistemului monetar din unele țări (Germania, Finlanda etc). [G.-D. mărcii] /<germ. Mark
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia marcilor

márcă (mắrci),

s.f. – Marcă, sigiliu. – Mr. marcă. It. marca, fr. marque, , cf. ngr. μάρϰα, bg., sb., rus. marka). – Der. marca, vb., din fr. marguer, it. marcare; marcant, adj. (notabil), din fr. marquant; marcher, s.m. (marcator), din fr. marqueur; marchetărie, s.f., din fr. marqueterie; remarca, vb. (a observa), din fr. remarquer; remarcă, s.f. (notă, observație), din fr. remarque; remarcabil, adj. (însemnat), din fr. remarquable; mar(c)graf (var. mar(c)grav), s.m., din germ. Markgraf.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia marcilor

MÁRCĂ1

s.f. 1. Semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. ♦ Tip, model de fabricație. 3. Fisă metalică cu număr de ordine cu care muncitorii unei fabrici își marchează prezența la lucru. 4. Șină vopsită în alb, care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (Mat.) Etichetă (I,3) [în DN]. [Pl. mărci. / < fr. marque, it. marca, rus. marka].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia marcilor

MÁRCĂ2

s.f. Unitate monetară până in 1999 a unor țări (Germania, Finlanda). [< germ. Mark].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia marcilor

MÁRCĂ3

s.f. Provincie în unele state feudale condusă de un margraf sau de un principe și care avea rolul de a întări granițele marilor imperii din evul mediu. [< germ. Mark].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia marcilor

MÁRCĂ1

s. f. timbru poștal. (< germ. Marke)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia marcilor

MÁRCĂ2

s. f. 1. semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. ♢ tip, model de fabricație. o de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru. 2. trăsătură specifică; particularitate. ♢ caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale. 3. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru. 4. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (inform.) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebește de celelate instrucțiuni ale programului. (< ngr. marca, fr. marque, rus. marka)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia marcilor

MÁRCĂ3

s. f. unitatea monetară a unor țări (Germania, Finlanda). (< germ. Mark)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia marcilor

MÁRCĂ4

s. f. (în evul mediu) provincie în unele state, condusă de un margraf sau de un principe. (< germ. Mark)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia marcilor
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar