Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția luminii definiție dex
luminii
găsește rime pentru
luminii
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
luminiș
Cuvinte apropiate:
luminiș
a face economie de lumină
expr. (glum.)
a
dormi
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia luminii
a face lumină
expr.
a
lămuri
/ a
clarifica
o
situație
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia luminii
a îmbrăca lumină
expr. (în
televiziune
,
cinematografie
)
a
pregăti
filmarea
unui
cadru
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia luminii
an-lumínă
s. m., pl.
ani
-
lumină
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia luminii
LUMINA ÓCHIULUI
s. v.
pupilă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia luminii
LUMÍNĂ,
lumini
, s.f.
I. 1.
Radiație
sau
complex
de
radiații
electromagnetice
emise
de
corpuri
incandescente
(cu sau
fără
flacără
) sau
luminescente
și care
impresionează
ochiul
omenesc
;
efectul
acestei
radiații
. ♢
Lumină
albă
=
lumină
mijlocie
a
zilei
, care
conține
toate
radiațiile
spectrului
vizibil
.
Lumină
rece
=
lumină
care
conține
un
număr
foarte
mic
de
radiații
infraroșii
și care are un
efect
termic
redus
.
Lumină
monocromatică
=
lumină
formată
din
radiații
de o
singură
culoare
spectrală
.
Lumină
compusă
=
lumină
care
conține
radiații
de mai
multe
lungimi
de
undă
.
Lumină
naturală
=
lumină
complet
nepolarizată
,
caracterizată
prin
diversitatea
direcțiilor
de
oscilație
ale
radiațiilor
electromagnetice
care o
compun
,
distribuite
uniform
în
jurul
direcției
de
propagare
.
Lumină
polarizată
=
lumină
alcătuită
din
radiații
electromagnetice
ale
căror
direcții
de
oscilație
nu
sunt
uniform
distribuite
în
jurul
direcției
de
propagare
. (Astron.)
Lumină
antisolară
=
pată
foarte
slab
luminoasă
care se
vede
noaptea
pe
cer
în
locul
opus
soarelui
.
Lumină
zodiacală
=
pată
luminoasă
care, la
latitudinea
noastră
, se
vede
toamna
spre
est
,
înainte
de
răsăritul
soarelui
, și
primăvara
spre
vest
, după
apusul
soarelui
. (Fiziol.)
Lumină
animală
=
lumină
produsă
de unele
organisme
animale
pe
baza
energiei
chimice
a unor
substanțe
. ♢
Loc
. adv.
La
lumina
mare
=
fățiș
, în
văzul
tuturor
.
Pe
lumină
= în
timpul
zilei
, de la
răsăritul
până la
apusul
soarelui
, până nu se
înserează
. ♢
Loc
. prep.
În
lumina
...
= prin
prisma
(unei
anumite
concepții
), din
punctul
de
vedere
al...,
potrivit
cu... (
Rar
)
La
lumina
...
= cu
puterea
..., cu
ajutorul
... ♢
Loc
. vb.
A da
lumină
= a
lumina
. ♢ Expr.
A
vedea
lumina
zilei
=
a)
a fi
înzestrat
cu
simțul
văzului
; a se
naște
.
A
răsări
(sau
a se
arăta
)
la
lumină
(sau
la
lumina
zilei
) = a
apărea
(dintr-o
ascunzătoare
), a
ieși
la
vedere
, a se
arăta
.
A
ieși
la
lumină
=
a)
a
scăpa
de
primejdie
, a
ieși
dintr-o
situație
grea
;
b)
a
ieși
la
iveală
, a
deveni
evident
, a se
dezvălui
.
A
scoate
(pe cineva)
la
lumină
=
a)
a
scoate
(pe cineva) dintr-o
încurcătură
;
b)
a
ajuta
(pe cineva) să
dobândească
o
situație
, a
emancipa
(pe cineva).
A pune
(ceva)
în
lumină
= a
scoate
(ceva) în
evidență
; a
sublinia
.
A pune într-o
lumină
bună
(sau
rea
,
urâtă
etc.) = a
scoate
în
evidență
aspectele
pozitive
(sau
negative
) din
viața
sau din
activitatea
cuiva.
A
prezenta
(sau
a
privi
, a
aprecia
)
ceva
sau
pe cineva într-o
lumină
oarecare
= a
prezenta
(sau a
privi
, a
aprecia
) ceva sau pe cineva într-un
anumit
fel
sau dintr-un
anumit
punct
de
vedere
ori prin
prisma
unei
anumite
concepții
.
A
vedea
lumina
tiparului
sau (înv.)
a
ieși
la
lumină
= a fi
publicat
,
tipărit
.
(
Limpede
) ca
lumina
zilei
= de
netăgăduit
,
clar
,
evident
. ♦ Fig.
Strălucire
;
înseninare
.
2.
Izvor
,
sursă
de
lumină
(
I 1
). ♢
Lumină
electrică
=
iluminare
pe
bază
de
energie
electrică
.
Lumină
de
control
=
indicație
luminoasă
care
servește
la
controlul
stării
și al
modului
de
funcționare
a unei
instalații
de
telecomandă
, a
macazurilor
, a
semnalelor
de
cale
ferată
etc. ♦
Spec
.
Sursă
luminoasă
(de
obicei
colorată
)
situată
pe o
navă
,
aeronavă
etc.,
folosită
la
indicarea
poziției
sau la
semnalizare
. ♦
Flacără
,
flăcăruie
. ♦ (Pop.)
Lumânare
. ♦
Unitate
de
măsură
pentru
fluxul
luminos
.
3.
(Și în
sintagma
lumina
ochiului
)
Pupilă
;
p. ext.
ochi
,
privire
. ♦ (Ca
termen
de
comparație
)
Ființă
,
lucru
,
obiect
etc. mai
drag
, mai de
preț
, mai
scump
. ♢ Expr.
A-i fi
(cuiva)
drag
ca
lumina
ochilor
= a-i fi (cuiva)
foarte
drag
.
A
îngriji
(sau
a
păzi
)
ca (pe)
lumina
ochilor
= a
îngriji
, a
feri
cu
cea
mai
mare
atenție
.
II.
Fig. Ceea ce
aduce
claritate
în
mintea
omenească
;
învățătură
,
cultură
,
educație
. ♢ Expr.
A
arunca
(o)
lumină
(
asupra
unei
chestiuni
) sau
a
aduce
(o)
lumină
(într-o
chestiune
) = a
lămuri
, a
clarifica
(o
problemă
).
A se
face
lumină
în
capul
(sau
în
mintea
)
cuiva
= a
pricepe
, a
înțelege
.
III. 1.
Distanța
liberă
dintre
fețele
interioare
a
două
piese
vecine
ale
unui
sistem
tehnic
sau
dintre
fețele
interioare
opuse
ale
unui
gol
.
2.
(Înv.;
urmat
de
determinări
)
Suprafață
.
3.
Stăvilarul
morii
. [Pl. și: (înv.)
lumine
] –
Probabil
din
lume
(înv.) „
lumină
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia luminii
LUMÍNĂ
s.
1.
v.
strălucire
.
2.
lumină
electrică
=
electricitate
,
energie
electrică
.
(S-a
întrerupt
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia luminii
LUMÍNĂ
s. v.
luminare
,
watt
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia luminii
Lumină
≠
întunecime
,
întuneric
,
obscuritate
,
umbră
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia luminii
lumínă
s. f., g.-d.
art
.
lumínii;
pl.
lumíni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia luminii
LUMÍN//Ă ~i
f.
1)
Radiație
electromagnetică
,
emisă
de un
corp
incandescent
sau
luminescent
, care
acționează
asupra
ochilor
făcând
vizibilă
lumea
înconjurătoare
.
~a
soarelui
. ♢ A se
face
~
a se
face
ziuă
.
Pe ~
la
lumina
zilei
; după ce s-a
luminat
de
ziuă
sau
înainte
de a
însera
.
A
vedea
~a
zilei
a) a avea
vedere
; b) a se
naște
.
A
vedea
~a
tiparului
a
apărea
de sub
tipar
.
(
Limpede
) ca ~a
zilei
absolut
clar
; de
netăgăduit
. 2)
Sursă
,
izvor
care
luminează
.
♢ A
aprinde
~a
a
aprinde
ceva de
luminat
.
~
electrică
iluminare
pe
bază
de
energie
electrică
. 3)
Deschizătură
din
mijlocul
irisului
prin care
pătrunde
radiația
electromagnetică
a
corpurilor
incandescente
sau
luminescente
;
pupilă
.
~a
ochilor
. 4)
fig.
Deșteptare
a
minții
.
♢ A se
face
~ în
capul
(
sau
mintea
) cuiva
a
deveni
clar
. 5)
Deschidere
liberă
într-o
construcție
. [G.-D.
luminii
] /
Probabil
din
lume
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia luminii
lumínă (lumíni),
s.f. –
1.
Claritate
,
transparență
. –
2.
Strălucire
,
splendoare
. –
3.
Știință
,
cunoaștere
. –
4.
Făclie
,
corp
luminos
. –
5.
Lumînare
. –
6.
Vedere
. – Mr.
lumină
, lunină.
Lat.
lumina
,
pl. lui
lūmen
(Pușcariu 994; REW 5161; Tiktin).
Schimbarea
de
accent
se
aplică
poate
prin
confuzia
terminației
, cu suf. -
ină
, ca în
albină
,
sulfină
,
tulpină
etc.
Candrea
-
Dens
., 1016 și
Candrea
propune
un
intermediar
lat. *
luminina
, care nu pare
convingător
.
Sensul
de
lumină
„
pupilă
”, este
aproape
general
(ALR, I, 19). Der.
lumina
,
vb. (a da
lumină
; a
străluci
; a
clarifica
; a
ghida
, a
sfătui
), din
sec
. XVII, și
forma
de
conjug
. pare der. din
rom
. (după Tiktin și
Candrea
, din lat.
lumināre
; după
Candrea
-
Dens
., 1017. din lat. *
allumināre
;
conservarea
lui
i
arată
și o
dependență
directă
de
lumină
);
luminăciune,
s.f. (înv.,
iluminare
; înv.,
titlu
de
demnitate
;
înălțime
,
alteță
);
luminat
,
adj. (
iluminat
;
cult
;
strălucitor
; înv.,
înalt
,
calificativ
oficial
, în
sec
. XVII-XIX, cînd e
vorba
de
voievod
);
luminăție
,
s.f. (înv.,
înălțime
,
titlu
de
demnitate
);
luminător
, adj.(care
lucește
, care
luminează
; care
iradiază
; care
clarifică
);
luminător
,
s.n. (ferăstruică,
lucarnă
);
luminiș
, s.n. (
rariște
,
poiană
;
spațiu
descoperit
într-o
pădure
);
luminiță
,
s.f. (
lumină
mică
;
plantă
,
Oenothera
biennis
);
luminos
,
adj. (
strălucitor
,
splendid
,
cult
,
instruit
);
luminoasă
,
s.f. (
plantă
,
Clematis
erecta
), pe care Scriban
îl
derivă
din
rus
.
lomonos
încrucișat
cu
luminos
;
strălumina
,
vb. (a
ilumina
);
străluminat
, adj. (
mărit
,
slăvit
). Cf.
lume
,
lumînare
. Der. neol.
ilumina
,
vb., din fr.
iluminer
;
iluminați
(un)e
(var. pop.
luminație
) , s.f. (
iluminație
;
sărbătoare
nocturnă
);
înlumina
,
vb. (a
ilumina
; a
prinde
culoare
), din fr.
enluminer
;
luminozitate
,
s.f., din fr.
luminosité.
– Din
rom
.
provine
ngr. λουμίνι „
candelă
, lumînărică”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia luminii
LUMINĂ-DE-PĂDÚRE
s. v.
licurici
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia luminii
LUMINĂ VÉRDE
s. v.
aprobare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia luminii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK