léspede (léspezi),
s.f. –
1. Dală,
placă,
piatră plană. –
2. Mormînt. Sl., cf.
rus.
lepest „
bucată,
foaie”,
dialectal lespet(ok), din.
lepestitĭ „a
rupe în
bucăți” (Vasmer, II, 32). Alte
ipoteze sînt
insuficiente; din sl.
lĕsti „a
zăcea” (Cihac, II, 170); din lat.
lapidem (Tiktin; Scriban); dintr-un lat.
*lispus ‹ gr. λίσπος „
neted,
plan” (Diculescu,
Elementele, 490). – Der.
lespedui, vb. (a
pava cu
dale de
piatră).