Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția insele definiție dex
insele
găsește rime pentru
insele
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
însele
Cuvinte apropiate:
însele
A ÎNȘELA
a
aburi
, a o
arde
în
terțe
, a
arunca
praf
în
ochi
, a
arunca
șperlă
-n
ochi
, a
beli
, a
ciupi
la
cântar
, a
cobzări
, a da
țeapă
, a
duce
, a
duce
cu
cobza
/ cu
iordanul
/ cu
muia
/ cu
preșul
, a se
face
broască
la
pământ
, a
face
(
pe cineva
) din
vorbe
, a
face
figura
, a-i
face
(
cuiva
)
pontul
, a
fenta
, a
fraieri
, a
lăsa
cu
buzele
umflate
, a
lăsa
țuț
, a
lifta
, a o da în
tangou
, a
pârli
, a
potcovi
, a
prăji
, a
prinde
în
mreje
, a
prosti
, a
pungăși
, a
sfănțui
, a
șmecheri
, a șmenui, a
traduce
, a
trage
o
contră
, a
trage
în
piept
/ pe
sfoară
, a
trage
o
țeapă
(
cuiva
), a
țepui
, a
umbla
cu
cața
/ șahăr-
mahăr
/
șoalda
, a
zvârli
praf
/
șperlă
în
ochii
cuiva.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia insele
a înșela așteptările cuiva
expr.
a
dezamăgi
pe cineva, a
decepționa
pe cineva.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia insele
dintr-î́nsul
prep. + pr.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insele
INS,
inși
, s.m.
Individ
,
persoană
,
om
. ♢
Tot
insul
=
fiecare
; toți
oamenii
. – Lat.
ipsus
(=
ipse
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia insele
INS
s.
1.
v.
persoană
.
2.
cap
,
individ
,
om
,
persoană
, (fig.)
căciulă
.
(
Câte
5000 de
lei
de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia insele
ins
s. m., pl.
inși
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insele
INS inși
m.
Persoană
considerată
ca
unitate
distinctă
față
de toate
celelalte
persoane
;
individ
. /<lat.
ipsus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia insele
ÎNS, ÎNSĂ,
înși
,
înse
, pron.
1.
(
Pronume
personal
,
azi
art
.,
precedat
de prep. „
întru
”, „
printru
”) El, ea,
dânsul
,
dânsa
.
2.
(
Pronume
de
întărire
, de
obicei
adjectival
,
astăzi
numai
la f. pl.)
Însuși
.
Ele
însele.
– Lat.
ipsus, ipsa
(=
ipse, ipsa
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia insele
îns (î́nsă),
pron. –
Însuși
. – Var. (înv.)
nus
.
Mr.
nis,
năs
, megl.
ons,
istr.
ăns
. Lat.
ipse,
f.
ipsa
(
Diez
, I, 163; Pușcariu 870;
Candrea
-
Dens
., 869; REW 4541;
DAR
), cf. it.
esso
, prov.
eis,
v. pg.
eiso.
Fonetismul
indică
prezența
unui
infix
nazal
din lat., cf.
forma
atestată
inpsuius
(după Densusianu,
Hlr.,
144, prin
fonetică
sintactică
, în
cazuri
ca
in
ipso
,
cum
ipso
). Pron. de
identitate
,
folosit
ca adj. (
îns
împăratul
la Coresi; înv.,
astăzi
înlocuit
de
însumi
), ca s. (înv.) sau ca pron.
pers
. de I.-a
persoană
(la
cazuri
prepoziționale
, înv.;
astăzi
se
păstrează
acest
uz
numai
în
construcția
printr’însul
, cf. înv.
într’îns, cătr’îns, spr’îns
=
spre
îns
,
cunus
=
cu îns
). Cf.
adins
. În
general
ieșit
din
uz
cu
forma
sa
primitivă
,
îns
se
folosește
astăzi
mai
ales
cu
una
din
cele
patru
forme
următoare:
Ins
, s.m. (
individ
,
persoană
,
tip
),
suna
îns
pînă
la
jumătatea
sec
. XIX;
fonetismul
modern
pare a se
explica
prin
legături
sintactice
. Cf.
însă
, s.f. (
persoană
,
tip
).
Dînsul
(f.
dînsa
, pl.
dînșii, dînsele
), pron. (el
însuși
), cu prep.
de
(după
Diez
, II, 24), din lat.
idem
ipse
), cf. it.
desso
„el
însuși
”, comel
denso
„
omonim
”, friul.
zenso
„
omonim
” (Tagliavini,
Arch
.
Rom
.,
X, 107).
Folosit
fără
restricție
în Mold., în Munt. se
aplică
exclusiv
persoanelor
, și s-a
ajuns
chiar
să se
diferențieze
de „el”, ca
formulă
de
politețe
proprie
persoanei
a treia:
mă
duc
cu el
față
de
mă
duc
cu dînsul
„
merg
cu
domnia
sa”. Cf.
dînsele
, s.f. pl. (
duhuri
rele
,
iele
), cf.
iele
.
Însă,
conj. (la
fel
;
adică
, și
anume
;
totuși
,
dar
),
pentru
a
cărui
der. de la pron. cf. it.
medesimamente
de la
medesimo
, fr. de la
même
,
memêment,
ca și
explicația
lui Meyer-Lübke ,
Rom
. Gramm.,
III, 551 și
DAR
.
Însumi
,
pron. (eu
singur
), pron. de
identitate
,
folosit
cu
forma
pron.
personal
pe care
îl
însoțește
(f.
însămi
, II,
însuți
,
însăți
; III,
însuți
,
însăți
; pl. I,
înșine
; II,
înșivă
; III,
înșiși
, însele
;
formele
f. I
însene
II,
însevă
sînt înv.; III
însele
pare să
piardă
progresiv
teren
). Cf.
adins
.
– Der.
însuși
,
vb. (a-și
lua
, a-și
atribui
),
formație
artificială
de la
începutul
sec
. XIX,
pentru
a
traduce
fr.
approprier
(
DAR
), se
formează
cu pron.
dativ
;
însușire
,
s.f. (
acțiunea
de a-și
însuși
;
calitate
,
caracteristică
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia insele
ÎNSELE
pr. f. pl. v.
însul
.
[DOOM 2]
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia insele
î́nsul
pr. m., pl.
î́nșii
;
f. sg.
î́nsa
, pl.
î́nsele
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insele
însul
(în
într-
însul
, dintr-
însul
, printr-
însul
) pr. m., pl.
înșii
; f.
însa
, pl.
însele
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia insele
î́nsuși
pr. m., adj. m., pl.
î́nșiși
;
f. sg.
î́nsăși
, pl.
î́nseși
/î́nsele
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insele
ÎNȘELÁ,
înșél
, vb. I.
I.
Tranz. (Înv.) A pune
șaua
pe
cal
, a
înșeua
.
II. 1.
Tranz. A
induce
în
eroare
, a
abuza
de
buna
-
credință
a cuiva; a
amăgi
. ♢ Expr.
A
înșela
așteptările
= a
dezamăgi
. ♦ (
Despre
simțuri
,
facultăți
psihice
) A nu (mai)
funcționa
bine
, a da o
imagine
eronată
,
neconformă
realității
.
Mă
înșală
memoria
.
2.
Refl. A-și
forma
o
părere
eronată
despre
cineva sau ceva; a
greși
.
3.
Tranz. A
încălca
fidelitatea
conjugală
;
p. gener.
a fi
necredincios
în
dragoste
. ♦ A
ademeni
, a
seduce
o
fată
, o
femeie
. – Lat.
in-sellare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia insele
ÎNȘELÁ
vb.
1.
a
ademeni
, a
amăgi
, a
încânta
, a
minți
, a
momi
, a
păcăli
, a
prosti
, a
purta
, a
trișa
, (livr.) a
iluziona
, (înv. și
reg
.) a
juca
, a
planisi
, a
poticări
, a
prilesti
, a
sminti
, a
smomi
, a
șutili
, (
reg
.) a
șugui
, (Transilv. și
Ban
.) a celui, (Munt.) a
mâglisi
, (Transilv.) a
tășca
, (înv.) a
aromi
, a
blăzni
, a
gâmbosi
, a
măguli
, a
mistifica
, a
surprinde
, (fam.) a
duce
, a
fraieri
, a
șmecheri
, (fam. fig.) a
arde
, a
frige
, a
încălța
, a
pingeli
, a
pingelui
, a
pârli
, a
potcovi
, a
prăji
, (Mold. fig.) a
boi
, (înv. fig.) a
luneca
.
(I-a ~ cu
vorbe
frumoase
.)
2.
a
trăda
, (înv.) a
vicleni
, (fam. fig.) a
încornora
.
(Și-a ~
nevasta
.)
3.
v.
escroca
.
4.
a
greși
.
(S-a ~ în
privința
lui.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia insele
înșelá
vb., ind. prez. 1 sg.
înșél
, 3 sg. și pl.
înșálă
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
înșéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insele
A ÎNȘELÁ
1
înșél
tranz.
1)
(
persoane
)
A
face
să se înșele (
recurgând
la
diverse
mijloace
necinstite
); a
păcăli
; a
amăgi
; a
minți
. 2)
(
despre
auz
,
văz
,
memorie
etc.)
A
înceta
de a mai
sluji
normal
.
Auzul
îl
înșală
(pe cineva).
3)
(
persoane
, mai
ales
femei
)
A
determina
la
relații
sexuale
prin
promisiuni
false
; a
ademeni
; a
seduce
. 4)
(
soțul
sau
soția
)
A
jigni
prin
încălcarea
fidelității
conjugale
. /<lat.
insellare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia insele
A SE ÎNȘELÁ mă înșél
intranz.
A
lua
un
neadevăr
drept
adevăr
; a
cădea
în
eroare
; a se
păcăli
; a se
amăgi
. ♢
~ în
așteptările
sale
a se
dezamăgi
; a se
deziluziona
. /<lat.
insellare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia insele
într-î́nsul
prep. + pr.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK