Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția incuviintarea definiție dex
incuviintarea
găsește rime pentru
incuviintarea
ÎNCUVIINȚÁRE,
încuviințări
, s.f.
Acțiunea
de
a
încuviința
și
rezultatul
ei;
aprobare
,
consimțământ
,
asentiment
. – V.
încuviința
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia incuviintarea
ÎNCUVIINȚÁRE
s.
1.
v.
aprobare
.
2.
acord
,
aprobare
,
asentiment
,
aviz
,
consimțământ
,
consimțire
,
îngăduință
,
învoială
,
învoire
,
permisiune
,
voie
,
voință
,
vrere
, (livr.)
accept
, (înv. și
reg
.)
poslușanie
,
slobozenie
, (Mold. și Bucov.)
pozvolenie
, (înv.)
concurs
,
pozvol
,
sfat
,
volnicie
.
(Nu se
face
nimic
fără
~ lui.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia incuviintarea
Încuviințare
≠
dezaprobare
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia incuviintarea
încuviințáre
s. f. (
sil
.
-
vi
-in-
), g.-d.
art
.
încuviințării
;
pl.
încuviințări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia incuviintarea
încuviințare,
încuviințări
s.f. (intl.)
1.
palmă
grea
,
pumn
greu
.
2.
lovitură
dată cu
palma
sau
pumnul
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia incuviintarea
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK