gîng
s.n. –
Zgomot.
Creație expresivă, care
imită mai cu
seamă zumzetul insectelor. Este cuvînt
rar, care
abia dacă figurează în unele
dicționare. Cf.
aceeași intenție expresivă în
ga ›
gîgîi, și în gr. γογγίζω, sl.
gągnati, ngr. γουργουλίζω „a
fierbe” (› mr.
gurgurare), mag.
gögyök „a bîlbîi”. Der.
gîngăni (var.
gînguri, gunguri, gongăni, gungăni, gungura), vb. (
despre copii, a gînguri;
despre porumbei și
turturele, a gînguri), cf. megl.
găngăres „a bîlbîi”;
gînganie (var.
gîngoană, gîngolie, gîngalie), s.f. (
insectă), care
ar putea proveni direct din sl.
gągnanije „
zumzet” (Cihac, II, 114; Conev 52);
goangă (var.
goambă, goand(r)ă, boangă, bonghiță), s.f. (
insectă);
gongălău, s.m. (gîndac);
goande, s.f. (
bulgăre,
grunz,
cocoloș), prin
comparație cu
forma generală a
insectelor;
goanță, s.f. (
cocoloș,
obiect rotund), cf.
gloanță;
gîndac, s.m. (
insectă; Trans. de
Nord,
șarpe), cu suf. -
ac (
DAR presupune un
prototip sl. *
gądakŭ, care pare
inutil);
gîndăci, vb. (
despre copii, a gînguri; a fi
nepăsător);
gîndăcos, adj. (
minuscul);
gîngav, adj. (bîlbîit),
reproduce direct sl.
gągnavŭ, care
reprezintă aceeași rădăcină expresivă, cf. sb.
gîngav;
gîngăvi, vb. (a se bîlbîi, a gîngăvi;
despre copii, a gînguri);
gîngăvie, s.f. (bîlbîială), cf. Miklosich,
Lexicon, 150; Byhan 312; Löwe 32;
grîngoașe, s.f. (
insectă, Gymnopleurus pilularius), al
cărui nume pare a
indica încrucișarea cu
grîne, cf.
numele său
gîndac de la
grîne;
grînguri (var.
grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (în)gur(l)ui), vb. (a gînguri; a
grohăi);
guguș, s.m. (
porumbel);
guguștiuc, s.m. (
porumbel);
guguștiucă, s.f. (
porumbiță), cf. bg., sb.
guguška (după Cihac, I, 130, Conev 53 și Skok 73, din sl., ceea ce este
adevărat numai pentru mr.
gugufce, megl.
gugufcu; după Șeineanu, II, 192, din tc.
gögüslü „cu
piept mare”).