Definitia gratia definitie DEX Online, dictionar roman

~i f. (la uși sau la ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă) formând împreună un baraj protector; zăbrea. /<lat. gratis

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia gratia

grátie (grátii),

s.f. – 1. Zăbrea, bară de metal. – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grilă. grătar. – 4. (Înv.) Grătar (de prăjit carne). – 5. Spalier. – 6. Rețea. Lat. pop. *gratis în loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Pușcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. grătar, s.n. (obiect din vergele metalice pentru prăjit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, după Pușcariu 727 și DAR; din lat. *gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia gratia

GRAȚIÁ,

grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia gratia

GRAȚIÁ

vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia gratia

A grația

≠ a condamna

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia gratia

grațiá

vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. grațiéz, 3 sg. și pl. grațiáză, 1 pl. grațiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. grațiéze; ger. grațiínd (sil. -ți-ind)

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia gratia

A GRAȚI//Á ~éz

tranz. (condamnați) A scuti de pedeapsă printr-o grațiere. /<fr. gracier

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia gratia

GRAȚIÁ

vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger, -iind. / < fr. gracier, it. graziare].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia gratia

GRAȚIÁ

vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai ușoară. (< fr. gracier, it. graziare)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia gratia

GRÁȚIE,

grații, s.f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ♢ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ♢ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ♢ Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia gratia

GRÁȚIE

s. v. favoare, grațiere, protecție.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia gratia

GRÁȚIE

s., prep. 1. s. v. drăgălășenie. 2. s. v. delicatețe. 3. s. mlădiere, suplețe, zveltețe. (ă mersului ei.) 4. s. (BIS.) dar, favoare, har, (înv.) măiestrie. (~ divină.) 5. s. v. milă. 6. prep. v. datorită.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia gratia

Grație

≠ dizgrație

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia gratia

gráție

prep.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia gratia

gráție

s. f. (sil. -ți-e), art. gráția (sil. -ți-a), g.-d. art. gráției; pl. gráții, art. gráțiile (sil. -ți-i-)

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia gratia

GRÁȚI//E ~i

f. 1) Finețe și ușurință în mișcări, forme, atitudini. 2): Cele trei ~i cele trei zeițe considerate drept întruchipare a feminității și gingășiei. ♢ A face ~i a) a căuta să pară atrăgător; b) a face mofturi. 3) Bunăvoință cu care este tratat cineva. ♢ Lovitură de ~ a) acțiune care încununează cu succes o luptă; b) argument suprem. A intra în ~a (sau ~ile) cuiva a câștiga bunăvoința cuiva. 4) (cu valoare de prepoziție) Mulțumită (cuiva sau a ceva); datorită. [G.-D. grației; Sil. -ți-e] /<lat. gratia

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia gratia

gráție (gráții),

s.f. – Drăgălășenie, finețe, gingășie. Lat. gratia (sec. XIX). – Der. gratis, adv., din fr. gratis, lat. gratis; gratifica, vb., din lat. gratificare; gratificați(un)e, s.f., din fr.; gratitudine, s.f., din lat.; gratuit, adj., din fr.; gratuitate, s.f., din lat.; gratula, vb. (Trans., a felicita), din lat., cf. germ. gratulieren; gratulați(un)e, s.f., din lat.; disgrație, s.f., din fr. disgrîce; disgrația, vb., din lat.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia gratia