Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția erou definiție dex
erou
găsește rime pentru
erou
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
ecou
,
eros
,
erou
Cuvinte apropiate:
ecou
,
eros
,
erou
ERÓU,
eroi
, s.m.
1.
Persoană
care se
distinge
prin
vitejie
și prin
curaj
excepțional
în
războaie
, prin
abnegație
deosebită
în alte
împrejurări
grele
ori în
muncă
. ♢
Erou al
Muncii
(
Socialiste
)
=
cea
mai
înaltă
distincție
în
Republica
Socialistă
România
;
persoană
care a
primit
această
distincție
. ♦
Ostaș
căzut
pe
câmpul
de
luptă
.
2.
Personaj
principal
al unei
opere
literare
. ♦
Personaj
principal
al unei
întâmplări
;
persoană
care, într-o
anumită
împrejurare
,
atrage
atenția
asupra
sa.
3.
(În
mitologia
greco
-
romană
)
Semizeu
,
persoană
născută
dintr-o
zeitate
și o
ființă
pământeană
,
înzestrată
cu
puteri
supraomenești
sau care a
devenit
celebră
prin
faptele
sale
deosebite
. – Din fr.
héros,
lat.
heros
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia erou
ERÓU
s.
1
. v.
viteaz
.
2.
v.
personaj
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia erou
Erou
≠
laș
,
poltron
,
fricos
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia erou
eróu
s. m.,
art
.
eróul
;
pl.
erói
,
art
.
eróii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia erou
ERÓ//U ~i
m.
1)
Persoană
care se
distinge
prin
bărbăție
,
vitejie
și
curaj
pe
câmpul
de
luptă
. 2)
Persoană
care se
remarcă
într-un
domeniu
de
activitate
prin
muncă
și
calități
morale
înalte
. 3)
Personaj
principal
al unei
opere
literare
.
~ul unui
roman
. 4)
Personaj
mitic
născut
dintr-o
ființă
pământească
și o
zeitate
;
semizeu
. /<fr.
héros
, lat.
heros
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia erou
eróu (erói),
s.m. –
Persoană
care se
distinge
prin
vitejie
, prin
curaj
. Fr.
héros
, cu
finala
ca în
ecou
.
– Der. (din fr.)
eroic
, adj.;
eroină
,
s.f.;
eroism
, s.n.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia erou
ERÓU
s.m.
1.
(
Ant
.
)
Personaj
mitologic
născut
dintr-un
muritor
și o
divinitate
,
înzestrat
cu
puteri
supraomenești
și
despre
care se
povesteau
fapte
mărețe
;
semizeu
. ♦ (
P. ext.
)
Denumire
dată de
greci
unor
oameni
deosebit
de
viteji
,
autori
ai unor
fapte
mărețe
.
2.
Persoană
vestită
prin
forța
,
vitejia
și
biruințele
sale
în
războaie
, în
lupte
;
personalitate
distinsă
prin
faptele
sale
mărețe
. ♦
Ostaș
căzut
pe
câmpul
de
luptă
.
3.
Persoană
deosebită
prin
calitățile
sale
morale
și prin
acțiunile
sale
mărețe
;
om
care se
distinge
în
mod
special
într-un
anumit
domeniu
. ♢ (
În
trecut
)
Erou al
muncii
(
socialiste
)
=
titlu
de
înaltă
distincție
acordat
de
stat
persoanelor
care se
deosebesc
printr-o
muncă
de
valoare
excepțională
pentru
societate
;
persoană
care a
primit
acest
titlu
.
4.
Personaj
principal
al unei
întâmplări
. [< lat.
heros
, cf. fr.
héros
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia erou
ERÓU
s. m.
1. (
ant
.)
personaj
mitologic
născut
dintr-un
muritor
și o
zeitate
,
înzestrat
cu
puteri
supraomenești
sau
celebru
prin
faptele
sale
;
semizeu
. 2.
persoană
care se
distinge
prin
vitejie
și
curaj
excepțional
în
războaie
sau în
împrejurări
deosebit
de
grele
etc. ♦
ostaș
căzut
pe
câmpul
de
luptă
. 3.
om
deosebit
prin
calitățile
sale
morale
și prin
acțiunile
sale
, care se
distinge
în
mod
special
într-un
anumit
domeniu
. 4.
personaj
al unei
opere
literare
. ♦
personaj
principal
al unei
întâmplări
. (< fr.
héros
, lat.
heros
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia erou
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK