Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția eminenta definiție dex
eminenta
găsește rime pentru
eminenta
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
eminent
,
eminență
Cuvinte apropiate:
eminent
,
eminență
EMINÉNT, -Ă,
eminenți
, -te
, adj. Care se
distinge
prin
calități
(
intelectuale
)
deosebite
;
excepțional
,
superior
,
remarcabil
,
excelent
. – Din fr.
éminent
,
lat.
eminens, -ntis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia eminenta
EMINÉNT
adj.
ales
,
deosebit
,
distins
,
ilustru
,
remarcabil
.
(Un
profesor
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia eminenta
Eminent
≠
mediocru
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia eminenta
eminént
adj. m., pl.
eminénți
;
f. sg.
eminéntă,
pl.
eminénte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia eminenta
EMINÉN//T ~tă (~ți, ~te)
Care se
distinge
prin
calități
(
intelectuale
)
deosebite
;
excepțional
;
distins
;
deosebit
.
Student
~
. /<fr.
éminent
,
lat.
eminens, ~ntis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia eminenta
EMINÉNT, -Ă
adj.
Excelent
,
excepțional
, cu
mari
calități
. [< fr.
éminent
, it.
eminente
, lat.
eminens
–
dominant
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia eminenta
EMINÉNT, -Ă
adj.
care se
distinge
prin
calități
deosebite
;
remarcabil
,
excelent
,
excepțional
. (< fr.
éminent
, lat.
eminens
,
dominant
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia eminenta
Eminénța sa (voastră)
s. f.
art
. + adj., g.-d.
Eminénței
sále
(
voástre
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia eminenta
EMINÉNȚĂ,
eminențe
,
s.f. (
Urmat
de un
pronume
posesiv
)
Titlu
dat
cardinalilor
și (în
trecut
)
episcopilor
catolici
. ♢
Eminență
cenușie
=
persoană
definitie
/eminent">
influentă
care, din
umbră
,
manevrează
un
personaj
oficial
, un
partid
etc. – Din fr.
éminence,
lat.
eminentia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia eminenta
eminénță
s. f., g.-d.
art
.
eminénței
;
pl.
eminénțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia eminenta
Eminénță
(
termen
de
adresare
) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia eminenta
EMINÉNȚ//Ă ~e
f.
1)
Supremație
intelectuală
;
spirit
dominant
. 2)
Formulă
de
adresare
către
cardinali
și (în
trecut
)
către
episcopii
catolici
. /<fr.
éminence,
lat.
eminentia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia eminenta
EMINÉNȚĂ
s.f.
1.
Titlu
care se dă
cardinalilor
catolici
.
2.
(
Franțuzism
)
Proeminență
,
ieșitură
. [Cf. fr.
éminence
, it.
eminenza
, lat.
eminentia
–
înălțime
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia eminenta
EMINÉNȚĂ
s. f.
1.
titlu
care se dă
cardinalilor
. o ~
cenușie
=
consilier
intim
,
persoană
influentă
care
manevrează
din
umbră
un
personaj
oficial
, un
partid
. 2.
proeminență
,
ieșitură
. (< fr.
éminence
, lat.
eminentia
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia eminenta
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK