drob (-bi),
s.m. –
1. Bucată. –
2. Bulgăre de
sare gemă. –
3. Măruntaie de
pasăre, și, în
special, de
miel. –
4. Fel tipic de mîncare, din
măruntaie de
miel învelit în
prapur. – Mr.
drob. Sl.
drobĭ, cf. bg., sb.
drob,
rus.
drobĭ „
bucată” (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 43 și 90).
Pentru semantism, cf. bg.
drob „plămîn”, sb., cr., slov.,
ceh.
drob „
intestine”. Din sl. a
trecut și în mag.
darab, de unde
dubletul dărab, s.m. și n. (Trans.,
bucată). – Der.
drobină, s.f. (
bulgăre de
sare gemă), din sl. (bg.)
drobina,
sec. XVII;
sdrobi, vb. (a
sparge, a
distruge; a
toca, a
pulveriza), din sl.
s(ŭ)drobiti (cf. megl.
drubes ‹ bg.
drobiă);
sdrobitor, adj. (care
zdrobește);
sdrobitură, s.f. (
spărtură);
sdrob, s.m. (
fragment,
rest).