Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția deranjare definiție dex
deranjare
găsește rime pentru
deranjare
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
deranjare
Cuvinte apropiate:
deranjare
DERANJÁRE,
deranjări
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
deranja
și
rezultatul
ei. – V.
deranja
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia deranjare
DERANJÁRE
s.
1.
răscolire
,
răvășire
,
zăpăcire
. (~
hârtiilor
de pe
masă
.)
2.
stricare
.
(~
pieptănă
-turii.)
3.
incomodare
,
jenare
,
stinghereală
,
stingherire
,
stânjeneală
,
stânjenire
,
tulburare
, (livr.)
conturbare
, (pop.)
zăticnire
.
(~ cuiva de la
lucru
.)
4.
v.
stricare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia deranjare
deranjáre
s. f., g.-d.
art
.
deranjării
,
pl.
deranjări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia deranjare
DERANJÁRE
s.f.
Acțiunea
de a (se)
deranja
. [<
deranja
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia deranjare
DERANJÁ,
deranjéz
,
vb. I. Tranz.
1.
A
strica
rânduiala
,
ordinea
unor
obiecte
; a
răvăși
, a
răscoli
. ♢ Expr.
A-și
deranja
stomacul
= a avea o
indigestie
.
2.
Fig. A
tulbura
liniștea
sau
activitatea
cuiva, a
stânjeni
, a
stingheri
, a
incomoda
pe cineva. ♦ Refl. (În
formule
de
politețe
sau
ir
.) A se
osteni
. – Din fr.
déranger.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia deranjare
DERANJÁ
vb.
1.
a
răscoli
, a
răvăși
, a
zăpăci
, (
reg
.) a
răntui
, a
rostopoli
.
(De ce mi-ai ~
hârtiile
?)
2.
a
strica
.
(Să nu-mi ~
pieptănătura
.)
3.
v.
defecta
.
4.
a
incomoda
, a
încurca
, a
jena
, a
stingheri
, a
stânjeni
, a
supăra
, a
tulbura
, (livr.) a
conturba
, a
importuna
, a
inoportuna
, (
rar
) a
sinchisi
, (pop.) a
zăticni
, (Mold. și Bucov.) a
zăhăi
, (înv.) a
sminti
.
(Te
rog
să nu-l ~ de la
lucru
; să nu fie ~ de
nimeni
.)
5.
a
perturba
, a
tulbura
.
(A ~
liniștea
cuiva.)
6.
v.
strica
.
7.
a se
obosi
, a se
osteni
.
(Nu
era
cazul
să te ~ până la
mine
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia deranjare
deranjá
vb., ind. prez. 1 sg.
deranjéz
,
3 sg. și pl.
deranjeáză
,
1 pl.
deranjăm
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
deranjéze
;
ger
.
deranjând
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia deranjare
A DERANJ//Á ~éz
tranz.
1)
(
lucruri
,
încăperi
etc.)
A
supune
unui
deranj
, unei
dezordini
. 2)
(
persoane
)
A
face
să se
deranjeze
. /<fr.
déranger
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia deranjare
A SE DERANJ//Á mă ~éz
intranz.
1)
(în
formule
de
politețe
)
A
depune
eforturi
; a se
obosi
; a se
strădui
. 2) A-și
tulbura
liniștea
sau
activitatea
. 3)
fig.
A avea
diaree
. /<fr.
déranger
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia deranjare
deranjá (deranjéz, deranját),
vb. – A
deranja
, a
importuna
. Fr.
déranger.
– Der.
deranj
,
s.n.,
deverbal
, ca
dejun
de la
déjeuner
,
denunț
de la
dénoncer
;
deranjament
,
s.n.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia deranjare
DERANJÁ
vb. I.
1.
tr.
A
răvăși
, a pune în
neorânduială
, în
dezordine
, a
învălmăși
.
2.
refl.
(
Fam.
) A-și
strica
stomacul
; (
spec
.
) a avea
diaree
.
3.
tr.
A
tulbura
, a
stingheri
, a
incomoda
(pe cineva).
4.
refl.
A se
osteni
pentru
cineva. [P.i. 3,6
-jează
,
ger
.
-
jind
. / < fr.
déranger
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia deranjare
DERANJÁ
vb.
I. tr. 1. a pune în
neorânduială
; a
face
dezordine
. o (fam.) a-și ~
stomacul
= a
face
indigestie
. 2. (fig.) a
tulbura
, a
stingheri
, a
jena
, a
incomoda
(pe cineva). II. tr., refl. a (se)
deregla
, a (se)
defecta
. III. refl. a se
osteni
pentru
cineva. (< fr.
déranger
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia deranjare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK