Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția datorii definiție dex
datorii
găsește rime pentru
datorii
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
datori
,
datorie
,
datorit
Cuvinte apropiate:
datori
,
datorie
,
datorit
A ABATE DE LA DATORIE
(PE CINEVA): A
face
, a
determina
să
renunțe
la o
obligație
, la o
datorie
.
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia datorii
A ABDICA DE LA DATORIE
: A
renunța
la
îndeplinirea
datoriilor
; A-și
încălca
îndeplinirea
datoriilor
.
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia datorii
DATÓR, -OÁRE,
datori
, -
oare
,
adj.
1.
Care are de
plătit
cuiva o
datorie
(
bănească
). ♢ Expr.
Dator
vândut
=
plin
de datorii.
A
scoate
pe cineva
dator
= a-i
pretinde
cuiva
achitarea
unei
sume
pe care nu o
datorează
. ♦
Îndatorat
fața
de cineva
pentru
un
serviciu
, un
sprijin
etc.
2.
Obligat
(
moralicește
sau prin
lege
, printr-o
învoială
) să
facă
ceva. – Lat.
debitorius
(după
da
2
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia datorii
DATÓR
adj.
1.
îndatorat
.
(
Om
~ cu
bani
.)
2.
obligat
.
(
Sunt
~ să
fac
acest
lucru
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia datorii
DATÓR
s. v.
datorie
,
îndatorire
,
însărcinare
,
obligație
,
sarcină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia datorii
datór
adj. m., pl.
datóri
;
f. sg. și pl.
datoáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia datorii
DAT//ÓR ~oáre
(
~óri
,
~
oáre
) 1) Care
datorează
ceva; care are
obligația
de a
restitui
o
datorie
(
bănească
). ♢
A
socoti
(
pe cineva
)
~
a
pretinde
cuiva o
datorie
în
mod
neîntemeiat
.
~
vândut
care este
încurcat
în datorii
bănești
. 2) Care are
obligația
morală
sau
materială
de a
acționa
într-un
anumit
fel
;
obligat
. 3) Care este
obligat
moral
la
recunoștință
(
pentru
un
anumit
serviciu
);
îndatorat
. /<lat.
debitorius
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia datorii
datór (datoáre),
adj. –
1.
Care are de
plătit
o
datorie
,
debitor
. –
2.
Obligat
. – Var.
datoriu
, (Trans.,
Banat
)
dător
(i), detori(u)
. Mr.
dător
.
Lat.
*dĕbĭtorius
, în
loc
de
dĕbĭtor
(Cipariu,
Gram
.,
86; Pușcariu 486;
Candrea
-
Dens
., 473; REW 2492; Tiktin;
Candrea
); cf. prov., sp.
deudor,
port
.
devedor.
Vocalismul
indică
producerea
unei
contaminări
semantic
normală
, cu
dare
. – Der.
datoriu,
s.n. (înv.,
datorie
,
obligație
);
datori
(var.
datora
), vb. (a
face
datorii; a
trebui
);
datorie
, s.f. (
sumă
de
bani
sau
orice
alt
bun
datorat
cuiva;
obligație
morală
);
datorință
, s.f. (înv.,
datorie
,
obligație
);
datornic
,
s.m. (
dator
,
debitor
),
fără
a
părea
important
de
decis
dacă
vine
de la
datorie
(
Graur
,
Noms dágent
, 26), sau de la
dator
(Pușcariu,
Dacor.,
VII
, 446);
îndatori
(var.
îndatora
), vb. (a da
credit
, a da
împrumut
; a
obliga
);
îndatoritor
, adj. (
generos
,
serviabil
),
alb
.
dëtürë
„
datorie
”,
detores
„
datornic
” (cf. Meyer 66)
ar
putea
proveni
din
rom
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia datorii
DATORÍ
vb.
IV
. v.
datora
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia datorii
DATORÍE,
datorii,
s.f.
1.
Sumă
de
bani
sau
orice
alt
bun
datorat
cuiva. ♢
Loc
. adv.
Pe
datorie
= pe
credit
. ♢ Expr.
A se
băga
în datorii
= a
face
datorii, a se
îndatora
.
A se
îngloda
(sau
a se
îneca
) în datorii
= a se
împrumuta
cu
sume
mari
, care nu mai
pot
fi
definitie
/restitui">
restituite
.
2.
Obligație
legală
sau
morală
;
îndatorire
. ♢
Loc
. adv.
De
(sau
din)
datorie
= din
obligație
,
pentru
că
trebuie
.
La
datorie
= în
locul
unde te
cheamă
obligațiile
(de
serviciu
). ♢ Expr.
A fi de
datoria
cuiva să...
= a fi
obligația
cuiva să...
A
crede
de
datoria
sa să...
= a se
crede
obligat
să... –
Dator
+ suf.
-
ie
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia datorii
DATORÍE
s.
1.
(înv.)
dator
,
îndatorință
,
îndatorire
.
(Ți-ai
plătit
~?)
2.
credit
, (pop. și fam.)
veresie
, (Transilv. și Olt.)
credință
.
(
Cumpără
pe ~.)
3.
v.
obligație
.
4.
v.
oficiu
.
5.
îndatorire
,
obligație
, (livr.)
servitute
.
(~
față
de
propria
noastră
con
-cepție.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia datorii
datoríe
s. f., g.-d.
art
.
datoríei
;
pl.
datoríi
,
art
.
datoríile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia datorii
DATORÍ//E ~i
f.
1)
Bun
datorat
cuiva. ♢
A se
îngloda
în ~i
a avea datorii
mari
. 2)
Sarcină
morală
sau
materială
obligatorie
;
îndatorire
;
angajament
;
obligație
. ♢
A-și
face
~a
a se
achita
(
față
de cineva).
La ~
acolo
unde este
obligat
să fie.
A fi de ~a cuiva
a ține de
obligația
cuiva.
Din ~
din
obligație
. [
Art
.
datoria
; G.-D.
datoriei
;
Sil
.
-ri-e
] /
dator
+ suf.
~
ie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia datorii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK